GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (16)

[cuvinte cheie: „am citit, am reţinut”, Eminescu, „România literară” nr. 19 din 28 aprilie 2017, Ştefan Cazimir, Mircea Mihăieş, Alex Ştefănescu, Gheorghe Grigurcu, Zenovia Cârlugea, „Mihai Eminescu – drumuri şi popasuri în Gorj”, Gheorghe Ciorogariu, Ion Filipoiu, găzduirea lui Eminescu în casa lui Constantin Flitan din Cernădia, vacanţa lui Eminescu de la Floreşti, Ion Giugiulan, Nicolae Mandrea, Iulian Boldea, Gellu Dorian, despre optzecism, ]:

 

 

59. Am citit, am reţinut: Constantin Abăluţă: „Izvorul ascunde-n el o mare de pe altă planetă”; Horia Gârbea: „Arunc balastul cuvintelor / debordând emoţii / fără gândul intrării /în jocul lor”; Nicolae Manolescu: „Fie că îşi exprimă nemijlocit emoţiile, fie că poartă o mască sau joacă un rol, poetul liric vorbeşte în definitiv despre sine”; Gellu Dorian: „Eu nu pot scrie în afara celor trăite de mine”; Gellu Dorian: „Textul este şi forma mea de existenţă: câtă existenţă, atâta text”; Leneşul din povestea lui Creangă: „Ce rost are să mănânci!”; Ana-Maria Comănici: „Bunătatea din oameni e o minciună. Sensibilitatea artiştilor la fel”; Ana-Maria Comănici: „Lumea oamenilor – un loc în care fiinţe, bucăţi de fiinţe, se mişcă după legi nescrise, aparent din proprie iniţiativă”; Vechi proverb chinezesc: „Cu cât mai pură este apa, cu atât mai puţin peşte conţine”; Lucian Blaga: „După ce am descoperit că viaţa nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens”

 

60. Despre Eminescu în „România literară” nr. 19 din 28 aprilie 2017: Ştefan Cazimir în „Amintirea lui Petru Creţia” : „Petru Creţia va prelua ducerea mai departe şi îngrijirea filologică a ediţiei Eminescu începute de Perpessicius. Acribia lui exemplară va depăşi operaţie în sine a editării, adăugându-i reconstituirea, din membra disjecte, a unor poeme eminesciene inedite. Şi tot lui i se datorează prestigiul Centrului de la Ipoteşti, dedicat promovării studiilor despre viaţa şi opera poetului naţional” ; Mircea Mihăieş în „Urmaşii lui Don Basilio”: Deşi am întrebat câţiva oameni competenţi, niciunul nu a putut să evoce o împrejurare în care, de pildă, Eminescu, să fi participat la „linşarea” vreunui confrate. Dimpotrivă, a fost chiar el victimă a numeroase cabale – iar post-mortem atacurile s-au înmulţit exponenţial /dacă se poate spune aşa)”;Alex Ştefănescu în „Ce bine se scria pe vremuri!”: „Unii scriitori nu-i văd pe semenii lor, văd doar cerul înstelat (este cazul unor poeţi). Alţii văd existenţa umană şi o descriu, uneori în pagini zguduitoare, dar atât fac, o descriu. Alţii, puţini la număr, văd comedia existenţei umane. Printre aceştia se numără Gogol, comparabil din acest punct de vedere cu Balzac şi cu…Eminescu”; Gheorghe Grigurcu, în „Eminescu în Gorj”, despre cartea „Mihai Eminescu – drumuri şi popasuri în Gorj” scrisă de Zenovia Cârlugea: 1. „Ce s-ar putea spune cu exactitate, de pildă, despre trecerea lui Eminescu, la vârsta de 16 ani, prin Novaci? E o ipoteză asupra unei verigi a traseului pe care cu siguranţă l-a parcurs de la Răşinari, prin Horezu, până la Giurgiu”; 2. „Stând de vorbă cu „venerabilul cărturar novăcean” Gheorghe Ciorogariu, scriitorul Ion Filipoiu, citat de Z. Cârlugea, primeşte informaţii asupra prezenţei poetului în localitatea gorjeană, în 1986, în termenii următori:”Dar interlocutorul meu nu vorbea despre o amintire colectivă, ci despre o amintire personală, rămasă în familia bătrânului dascăl Constantin Flitan, din comuna Cernădia, în casa căruia adolescentul pribeag fusese găzduit, spălat şi primenit cu ţoale curate, şi care e dascăl, după atingerea notorietăţii de către poet, evoca, mândru, întâmplarea de – atunci, iar el, Gheorghe Ciorogariu, o ştia de la socrul său, fostul învăţător Ion Giugiulan, care, la rându-i, o aflase în „cercul învăţătorimii novăcene”; 3. „Istoria literară a aruncat însă o lumină suficient de puternică asupra unui alt episod al vieţii lui Eminescu., cel al vacanţei petrecute la Floreşti, în vara anului 1878. Aici a fost oaspetele lui Nicolae Mandrea, amic al său, junimist cu studii la Berlin, profesor la Facultatea de Drept din Iaşi”;

 

 

61. În acelaşi număr al „României literare” (19 din aprilie 2017), Iulian Boldea publică un interviu luat botoşăneanului Gellu Dorian. Reţinem din răspunsurile la întrebarea despre optzecism: 1. „Generaţia optzeci îşi are locul ei bine definit în istoria recentă a literaturii române, este un capitol viu al ei, în mişcare, în construcţie, cu o arhitectură care îşi arată din ce în ce mai pregnant stâlpii de rezistenţă”; 2. „…generaţia optzeci, faţă de celelalte promoţii, cincizeci, plină de victimă şi proletcultişti, şaizeci, cu nume care şi-au refăcut destinul literar, învingându-şi soarta, şaptezeci de asemenea cu reprezentanţi de marcă, este cea mai evidentă din punctul de vedere al schimbării paradigmei”; 3. „Sunt patruzeci de ani de existenţă a acestei generaţii, care cuprinde nume ce s-au afirmat la „Cenaclul de Luni”, dar şi peste tot în ţară, în marile centre universitare, pe lângă revistele studenţeşti sau în zone în care câteva nume au creat evenimente ce-au marcat epoca respectivă…”; 4. „Optzeciştii nu au avut proiecte marginale: ei şi-au propus să schimbe ceva şi au schimbat, şi-au propus să-şi scrie cărţile şi cei mai mulţi şi le-au scris”; 5. „Mai mult decât altă promoţie literară, optzeciştii au o conştiinţă de grup consolidat, în care individualităţile cu cât sunt mai puternice, cu atât grupul este mai de nedescris”;