GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (146)

[cuvinte cheie: Camil Petrescu despre poezie, Viorel Marineasa şi textul cules în Sadova (Timiş), „România literară” nr.22 din 2005, Mihai Zamfir, paradoxul uciderii poetului, „Gândul” din 15 august 2005, Diana Popescu, vietatea tricefală născătoare de monştri (Progresul, Dragostea şi Absurdul), „Ramuri” din 2004, D. R. Popescu, „complexul lui Făt-Frumos”, „Orizont” nr. 2 din 2020, Cornel Ungureanu, Octavian Doclin despre poet şi poezie, „Aleargă dar nu ştie-ncotro”, trăirea sentimentului de durere, Ludwig Wittgenstein, Gaetan Soucy, „Fetiţa care iubea prea mult chibriturile”]:

 

636. Camil Petrescu despre poezie: „Poezia e în funcţie de real care poate fi el însuşi vag, nebulos, inefabil, imaterial, greu de pătruns, dar trebuie exprimat întotdeauna în mod adecvat. Poezia nu este deasupra realului ca un nor, este numai o depăşire a realului, porneşte din real, ca de la un prag.”;

637. Un text cules de Viorel Marineasa în Sadova (Timiş): „Frunză verde de susai / Pusei şaua pe doi cai / Şi plecai cu ei la Rai. / Nici la Rai nu poţi să stai / De mirosul florilor / Şi de dorul fetelor.”;

638. Paradoxul uciderii poetului: Aparţine lui Mihai Zamfir şi l-am întâlnit în „România literară” nr.22 din 2005: „Puterea care ucide un poet din cauza vremurilor sale aduce artei acestuia, involuntar, supremul omagiu.”;

639. Vietatea tricefală născătoare de monştri: Descoperirea aparţine Dianei Popescu şi am întâlnito în „Gândul” din 15 august 2005: „Progresul, Dragostea şi Absurdul nasc, laolaltă monştri. Acţionează ca o vietate tricefală care n-are altă treabă decât să zămislească făpturi bizare. Prezentul e populat de făpturi aberante, adăpostite sub umbrela justificativă a iubirii neţărmurite.”;

640. Complexul lui Făt-Frumos: L-am găsit explicat cu referire la sine de către D. R. Popescu în cuvântul spus cu ocazia ridicării premiului „Opera Omnia” pe 2004, care i-a fost oferit de revista „Ramuri”: „Drăgălaşul feciorel voia încă din lichidul amniotic al măicuţei sale să ajungă într-un raion al tinereţii fără de bătrâneţe, într-un raion al fericirii fără de moarte. Încă nenăscut, Făt-Frumos avea o concepţie clară despre viaţă. (…) Acest complex ne mai învaţă cum feciorul de împărat, după numeroase peripeţii, ajunge să-şi atingă visul. Şi începe să se bucure de tinereţea cea fără de bătrâneţe, uitând de unde vine şi uitând cine a fost, pierzându-şi în fericirea cotidiană memoria… (…) fericirea sa consta – ah, ce verb stupid! – într-o încremenire în sistemul de valori al tărâmului cu zâne. Fericirea sa consta într-o anchilozare a gândirii, într-o acceptare a libertăţii de a nu mai visa şi alte posibile realităţi… Făt-Frumos devine, ani, şi, poate, secole la rând ignorantul suprem, ignorantul absolut, pentru care nu mai existau semne de întrebare!”;

641. Cornel Ungureanu, în „Orizont” nr. 2 din 2020, reia un poem aL lui Octavian Doclin care vizează poetul şi poezia, intitulat „Aleargă dar nu ştie-ncotro”: „Aleargă dar nu ştie-ncotro / de sus în jos de la stânga la dreapta / căutând locul unde se ţese pânza poemului / ochiul invizibilul / ochiul acela atât de dorit / care să vadă / fără să fie văzut cuvintele întâile / care vor să cucerească / prin năvală cortul poemei / născute însă anume pentru a fi condamnate / ca victime sigure primele / dinspre marginea vieţii lui / suspect de liniştit poetul priveşte / clipa agonizând între leşurile cuvintelor / (despre care se face scriere mai sus) / ce urmau să fie-ncinerate mai târziu / mult mai târziu şi ciudat de aproape / de locul unde porni să clipească deja / invizibilul ochi.”;

642. Trăirea sentimentului de durere: Explicaţia aparţine lui Ludwig Wittgenstein şi este moto-ul romanului „Fetiţa care iubea prea mult chibriturile” de Gaetan Soucy: „Trăirea sentimentului de durere nu este o experienţă prin care o persoană (de exemplu EU) posedă ceva. După mine, durerile au o intensitate, un loc etc. dar nu un proprietar. (…) Întreaga problemă vine din faptul că durerile sunt reprezentate întotdeauna precum ceva ce poate fi perceput, aşa cum percepem o cutie de chibrituri”;