Statuie celebră în pericol

Potrivit cercetătorilor italieni,  statuia lui David riscă să se prăbuşească. Sculptura, care are o greutate de 5,5 tone, arată semne de microfisuri la nivelul picioarelor, iar cercetătorii din Florenţa avertizează că s-ar putea prăbuşi sub propria greutate.

Buşteanul sculptat aflat în spatele piciorului drept al lui David, care poartă aproape toată greutatea statuii, s-ar putea fisura de asemenea, au arătat testele efectuate de Consiliul Naţional al Cercetării şi de Universitatea din Florenţa. Fisurile au fost acoperite cu ghips de-a lungul anilor, însă au tendinţa să iasă din nou la suprafaţă. Puncte fragile au fost descoperite şi la nivelul gleznelor statuii, după o serie de teste efectuate asupra unor imitaţii din ghips ale sculpturii, care au fost introduse într-o centrifugă şi expuse unor niveluri ridicate de presiune.

Cercetătorii suspectează că aceste fisuri au apărut în timp ce statuia lui David a fost expusă, timp de peste 350 de ani, în Piazza della Signoria din Florenţa, înainte de a fi mutată, în anul 1873, în Galleria dell’Accademia. Între timp, a fost realizată şi o copie a statuii, care este expusă în prezent în faţa Primăriei florentine din perioada Renaşterii, Palazzo Vecchio. De asemenea, un efect negativ asupra statuii l-ar putea avea vibraţiile produse de milioanele de turişti care vizitează această operă de artă în fiecare an, dar şi traficul din centrul oraşului Florenţa. Statuia, care are o înălţime de 5 metri, este fragilă încă de la realizarea sa, pentru că Michelangelo a ales pentru capodopera sa o marmură de calitate inferioară, dar şi din cauza greutăţii imense şi a poziţiei descentrate a acesteia. Experţii susţin că un cutremur şi chiar o simplă lucrare de construcţii de drumuri, realizată în apropiere de Galleria dell’Accademia, ar putea duce la prăbuşirea statuii, recomandând ca David să fie mutat fie într-o sală antiseismică sau într-un alt loc din afara oraşului. Michelangelo l-a sculptat pe David, eroul biblic ce l-a ucis pe Goliat cu o piatră aruncată cu o praştie, timp de trei ani, între 1501 şi 1504.