O voce distinctă în Parlamentul României, senatorul botoșănean Dorinel Cosma a făcut, printr-o declarație politică în Parlament, apel la demnitate și a transmis un mesaj către întreaga clasă politică: România are nevoie un proiect de țară și de politicieni care să apere interesul național.
Iată declarația sa:
Mă văd pus în fața unei mari dileme: să vorbesc, cu sufletul durerilor acestei țări pe rănile deschise ale națiunii, despre tipul de om politic cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu, sau să tac?
În calitate de senator, mă simt obligat față de cei ce m-au trimis în Parlament , față de botoșăneni și față de români, să fiu solidar cu toate lăcramațiile lor, să le fiu umăr pe care să-și reazeme neputințele și vocea lor în Parlament. Ca și coleg cu mulți dintre românii deveniți politicieni, pe de altă parte, ar trebui să tac, să port dioptrii mici și să aclam că totul e perfect în România. Dar în acest caz ar însemna să fiu complice. Și nu pot accepta un astfel de statut.
Dezastrul din politica românească nu a început cu Dragnea și nici cu USL în 2011. Acest dezastru a început cu neaplicarea lustrației în primele mandate legislative după momentul de referință 1989. Prima echipă de lideri postceaușiști a dat tonul noului sistem politic. Aceștia cunoșteau „mersul trenurilor” și se aflau deja în gară atunci când a sosit trenul revoluției. Iar puterea reală, din ce în ce mai camuflată, a rămas la ei. Aceștia sunt oameni fără țară, fără idealuri, fără verticalitate și demnitate. Dar au avut și au misiuni.
În ultimii 34 de ani, partidele politice din România sunt aceleași care au produs dezastrul. Aproape aceleași. Au suferit doar unele mutații. Potrivit cu unele interese noi și scopul misiunilor primite din afară.
a Au dat bogățiile subsolului pe nimic, ne-au tuns pădurile, agricultura și mineritul au fost doborâte la pământ, țăranii își dau laptele la porci, suntem furați la gaz și curent electric, presa este intoxicată de propagandă, nu susținem capitalul românesc, nu ne sprijinim sportivii, artiștii sau olimpicii, ne-am rupt de valorile istorice pe care s-a clădit această națiune. În tribunalele supraaglomerate dreptatea este o pasăre rară. Și în tot acest timp, păpușarii politici nu pățesc nimic.
În 34 de ani, România aproape că nu mai are suveranitate. Statul se reduce doar la funcția de prelevare fiscală. Am ajuns un stat captiv unui sistem de clică politică. Suntem singura națiune fără proiect de țară. Avem cei mai săraci salariați din Europa. Cetățenii români sunt discriminați pe criterii etnice chiar în inima României. După 45 de ani de comunism și 34 de ani de tranziție haotică, țăranii sunt pe cale de dispariție. Economia este dezechilibrată și configurată să contribuie la produsul național brut al altora.
România este tot mai percepută ca o remorcă a marilor puteri europene.
Iată de ce nu pot să tac, solidar cu mulți alți politicieni.
Haideți să nu mai acceptăm orice, în genunchi, în fața celor care ar trebui să ne fie parteneri interni și externi. Să nu mai arvunim viitorul copiilor noștri și să nu girăm cu memoria înaintașilor pentru interese meschine.
Putem și trebuie să fim oameni politici cu demnitate și nu politicieni de mucava.