Palatul Knossos din Heraklion şi civilizaţia minoică (II)

Palatul Knossos din Heraklion şi civilizaţia minoică (II)

Civilizaia minoică a apărut şi s-a dezvoltat în urmă cu peste 5500 ani, în epoca bronzului. O civilizaţie apărută pe o bucată de stâncă, în mijlocul mării.

Knossosul cuprinde două palate. Primul a fost ridicat în jurul anului 2500 î.H., iar în anul 1750 î.H. are loc un cutremur foarte mare şi acesta se prăbuşeşte aproape în totalitate. Poporul, denumit minoic, reuşeşte în numai 50 ani, să ridice al doilea palat, ale cărui ruine pot fi văzute astăzi în insula Creta. Se presupune că la ridicarea celui de-al doilea palat au lucrat sclavi, dar se pare că sclavii erau mult mai bine trataţi în Creta decât în alte locuri.  La intrarea în palat au fost găsite două gropi săpate în pământ care s-au dovedit a fi depozite pentru cereale, cea mai populară cereală din acea vreme fiind secara. Apoi, cu cât înaintăm pe teritoriul delimitat acum de un gard solid, descoperim platia (platie – în limba greacă înseamnă piaţă), un loc plat, pavat cu piatră, un loc de unde pleacă mai multe drumuri. În acest loc se adunau tinerii purtând vase pline cu alimente şi de aici porneau într-o călătorie aproape ritualică, înspre palat, până la rege, aducându-i acestuia daruri și ofrande. Această civilizaţie, descoperită în urma săpăturilor făcute de sir Arthur Evans, este extraordinară. Are multe elemente comune cu civilizaţiile dezvoltate din ziua de astăzi din Europa. S-a descoperit aici un popor civilizat, preocupat permanent de confortul său, unic în acele vremuri. După picturile executate de aceştia pe pereţii construcţiilor, descoperim că femeile erau pe picior de egalitate cu bărbaţii. Ele participau alături de aceştia la lupta cu taurii, aceste lupte fiind considerate ca o perioadă de iniţiere în viaţă a tinerilor. Astfel, după cum reiese din frescele descoperite pe pereţi, la aceste lupte taurii erau aţâţaţi, luaţi de coarne, bărbatul sărea apoi pe spinarea animalului, iar aterizarea era cu coloana dreaptă, fără ezitări. Bineînţeles că se întâmpla uneori ca unii să-şi rupă gâtul sau coloana la aceste lupte.

Picturile găsite pe pereţii palatului conţin multă dinamică, sunt unice, specifice acestui popor, diferite de picturile găsite în Egipt, popor cu care minoicii aveau o legătură foarte strânsă, care erau statice, cu femeia la genunchiul bărbatului. Pictura a fost una dintre marile realizări ale acestui popor minoic. Erau pictate scene din viaţa palatului, casele, coarnele de taur, măslinul pe care acest popor îl adorau ca pe un zeu. Ele au fost recondiţionate de către specialişti din Anglia, în jurul fragmentelor de pictură păstrate din acele vremuri. Tot din scenele pictate în acele vremuri s-a descoperit că pomii care populează acum insula Creta erau şi acum 4000 ani, că acest popor consuma caracatiţa ca fel principal de mâncare, că trandafirul exista şi atunci, de fapt este vorba despre fratele trandafirului de astăzi, măceşul ( rosa canina), până atunci crezându-se că trandafirul a fost adus din Europa de către Alexandru cel Mare. Culorile folosite de minoici la pictat erau, fie făcute de ei, fie erau importate din Mesopotamia sau din Egipt, la obţinerea lor muncindu-se foarte mult. Se spune că pentru a obţine 3 grame de culoare roşie, aceştia aveau nevoie de 30 mii de moluşte şi că ei au descoperit purpura. Culorile erau obţinute şi din minerale, plante sau albuş de ou. Se mai ştie despre această civilizaţie că populaţia avea dreptul la divorţ, iar averea familiei se împărţea în mod egal soţilor divorţaţi, ceea ce se întâmplă şi la noi în ziua de azi. Acest popor era preocupat de confort, palatul beneficiind de canalizare pe două nivele. La nivelul superior trecea apa de băut iar cel inferior servea pentru deversarea mizeriilor, doar materialul din care erau făcute tuburile fiind diferit. Atunci tuburile se făceau din ceramică. Foarte important este şi faptul că acest popor cunoştea principiul vaselor comunicante, amplasând ultimul nivel al palatului sub nivelul izvorului care îl alimenta cu apă, astfel încât aceasta, venind din vârf, să curgă liber prin palat iar reziduurile să curgă în exterior.

Săpăturile făcute de sir Arthur Evans au scos la iveală multe încăperi pe care acesta le-a denumit în diverse moduri. Astfel sunt zone de templu, pentru că de fiecare dată când Evans descoperea o cadă pentru baie, încăperea de alături era denumită zonă de templu. O încăpere importantă din palat a fost denumită camera tezaurului pentru că aici au fost descoperite nişte statuete unice, zeiţa mamă Cuşeri şi zeiţa fiică Cuşeri, purtând pe cap pălării sau păsări ce simbolizează uniunea cu zeităţile din cer, iar pe mâini purtau şerpi ce simbolizează legătura cu zeităţile din subteran. Tot aici au fost descoperite diverse obiecte din aur, argint şi fildeş. Pe insula Creta exista o mină de aur, argintul şi fildeşul fiind aduse din Egipt, Mesopotamia sau Asia Mică. S-au descoperit foarte multe zone de depozit în apropierea tronului regelui ceea ce i-a făcut pe cercetători să afirme că toată puterea era concentrată în mâna regelui, el ocupându-se cu distribuirea tuturor produselor. Zonele de depozit erau nişte gropi săpate în pământ unde erau puse vase de ceramică astfel încât ele să păstreze constante umiditatea şi temperatura alimentelor depozitate în ele.

În palat trăiau 2000-3000 persoane iar împrejurul acestuia în jur de 100.000 persoane. Foarte aproape de sala tronului au fost descoperite apartamentele regale, cu încăperile cele mai mari din palat.(va urma)

Carmen TIMOFCIUC

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus