Noi date despre Antarctica

Încălzirea globală a determinat topirea gheţarilor din vestul Antarcticii care pare deja ireversibilă. Topirea a şase dintre cei mai mari gheţari din regiune, Pine Island, Thwaites, Haynes, Smith, Pope şi Kohler, contribuie deja semnificativ la creşterea nivelului apei oceanului planetar, pierzând anual o masă de gheaţă aproximativ egală cu întreaga banchiză a Groenlandei. Gheaţa din Antarctica este pe alocuri groasă de până la 4,2 kilometri, iar lava fierbinte din mantaua Pământului, aflată la câteva zeci de kilometri sub continentul de gheaţă, curge mult mai repede decât se aşteptau oamenii de ştiinţă. Şi ceea ce se întâmplă sub stratul de gheaţă se datorează schimbărilor climatice, un fenomen asemuit de cercetători procesului de decomprimare. Măsurătorile efectuate în staţii GPS de pe peninsula Antarctica de Nord arată că terenul se ridică cu o rată de până la 15 milimetri pe un an. Modele matematice folosite de specialişti arată chiar o creştere de până la 47 de milimetri pe an, pe fondul topirii masive a gheţarilor. Din 1995, mai multe straturi de gheaţă din Peninsula Antarctică de Nord s-au topit, permiţând solului să se ridice. Gheaţa presează terenul şi, pe măsură ce se topeşte, suprafaţa Pământului se mişcă. Cercetătorii nu ştiu deocamdată care vor fi consecinţele acestui fenomen care se întâmplă, în prezent, la un nivel accelerat. Ei sugerează că elementele caracteristice mantalei Pământului, zona de sub scoarţa Pământului, pot explica de ce această revenire se întâmplă atât de repede. Mai exact, la 400 de kilometri mai jos de peninsula Nord Antarctica, partea superioară a mantalei este de cel puţin zece ori mai puţin rezistentă decât se credea anterior. Aşa că, pe măsură ce gheţarii se topesc, greutatea lor se reduce şi mantaua împinge în sus crusta Pământului. Mantaua în peninsula Antarctica de Nord ar putea ajunge ”să curgă” din cauza diferenţelor subtile de temperatură sau de compoziţie chimică.