Jurnal de călătorie în țara faraonilor (III)

3.Minunile Egiptului încep cu Templul lui Amon-Ra de la Karnak

Itinerarul turistic propus de agențiile specializate începe cu uriașul complex religios de la Karnak. Este obiectivul considerat ca punct de plecare al unei civilizații milenare care, pe zi ce trece, își dezvăluie mistere nebănuite. Situat în zona Tebei -actualul oraș Luxor, fosta capitală a Egiptului antic, ansamblul monumental cuprinde temple, capele, stâlpi impozanți, diverse grupuri statuare și alte construcții.

Istoria construirii acestuia este fascinantă. În timpul dinastiei a XVIII-a, Theba a devenit capitala Egiptului, dobândind o deosebită importanță religioasă. Atunci are loc contopirea celor două zeități, Amon (zeul-taur al vântului) și Ra (zeul-soare) într-o singură divinitate, Amon-Ra, al cărui cult începe să ia amploare, devenind cel mai puternic zeu egiptean. Această schimbare religioasă duce la înlocuirea construcției piramidelor cu construcția de temple funerare, temple de cult sau temple dedicate faraonilor zeificați. Așa s-a născut acest complex religios construit pe perioada a două mii de ani.

Ghizii locali, școliți la universitățile egiptene și specializați în istorie, oferă turiștilor informații inedite, pe care nu le prea găsești pe site-urile specializate în egiptologie.

Ce vede turistul acum este impresionant. Când ajungi la complex, descoperi o uimitoare aglomerare de intrări, piloni, curți interioare, săli, coloane, obeliscuri și statui. Pe aleea străjuită de sfincși, creaturi hibride cu trup de leu și cap de berbec, se ajunge la primul pilon, străjuit de două turnuri, semănând cu intrarea într-un castel medieval. Al doilea pilon precedat de statui uriașe reprezentându-l pe Ramses al II-lea anunță intrarea în marea sală a coloanelor.  Sala coloanelor este denumită oficial Sala Hipostil și a fost construită de faraonii Seti I și Ramses al II-lea. Ea acoperă o suprafață de 20 metri pătrați și pe vremuri avea un acoperiș susținut de 124 de coloane dispuse pe 16 rânduri. Dincolo de Sala Hipostil se înaltă cel de-al treilea pilon. O inscripție relatează că avea odată o ușă din aur, încrustată cu lapislazuli și alte pietre prețioase. Aleea principală se continuă printre pilonii al patrulea și al cincilea, spre locul unde se afla inițial sanctuarul, construit de Tutmes I.

Sanctuarul era cel mai venerat loc și constituia punctul central al serviciului divin zilnic. Era alcătuit dintr-o încăpere în care se afla o raclă încrustată cu aur și pietre prețioase ce conținea statuia zeului. Faraonul, de obicei reprezentat de marii preoți, trebuia să aducă ofrande zeului de trei ori pe zi.

Inițiat în timpul dinastiei a XII-a, în perioada Regatului Mijlociu, complexul a fost dezvoltat în perioada Regatului Nou (sec.XVI-XV), de la Tutmosis I, al II-lea, al III-lea, la Ramses I. Faraonii dinastiei a XVIII-a, Amenophis și Hatșepsut, și ai dinastiei a XIX, Seti I, Seti al II-lea, Ramses al II-lea, Tutankamon au continuat construcțiile religioase.

Templul lui Amon-Ra este cea mai importantă clădire a complexului monumental și cel mai mare edificiu cu destinație religioasă construit vreodată. Este alcătuit din 10 stâlpi, dintre care cel mai mare are o lungime de 113 metri, o lățime de 15 metri și o înălțime de aprox. 45 de metri. Suprafața totală a complexului este de aprox. 30 de hectare.

Zeul soarelui Amon-Ra a fost adorat de egipteni sub două forme. Prima formă a sa era cea de berbec, care era un simbol de putere. A doua sa formă era cea de rege, acesta purtând pe cap o coroană.

Ultimul faraon, Nectanebo al II-lea, din cea de-a XXX-a Dinastie, care a domnit până în anul 343 î.H., a fost cel care a construit și ultimul pilon al templului. Pilonul are o lungime de 143 metri, 45 metri înălțime, 15 metri lățime, dar nu este terminat. Templul Karnak a fost legat de Templul din Luxor, pe ambele părți fiind plasați sfincși.

Fiecare faraon a construit câte un pilon, templul fiind construit din interior spre exterior. Cum era construit un astfel de pion – le relatează vizitatorilor, ghizii instruiți. Mai întâi se construia baza, apoi lateral se amenaja o rampă din nămol, și cu ajutorul acesteia se ridica pilonul. La sfârșit rampa era demolată. În templu, primul a fost construit sanctuarul sacru iar în mijloc a fost pusă statuia lui Amon-Ra. Acolo se aduceau ofrande zeului. Numai sacerdoții, adică preoții, aveau acces mai departe în templu.

Egiptenii de rând nu aveau acces în sanctuar și nici chiar în cea mai mare parte a templului. Ei îl vedeau pe zeu doar în timpul unui festival, când acesta era scos la lumină și purtat într-o procesiune, adesea spre a vizita un alt zeu din zonă.    La Teba, pe data de 19 a celei de-a doua luni a anului, se desfășura festivalul Opet. Zeii Amon, Mut și fiul lui Amon, Khonsu – cunoscuți drept “Triada de la Teba” – erau purtați din Karnak până la un templu aflat la câteva mile spre sud, unde se află astăzi Luxor, într-o așa-zisă nuntă divină. La această sărbătoare, preoții purtau zeul pe niște platforme către bărcile care așteptau pe Nil. Acestea erau trase în susul râului într-o procesiune la care mulțimea participa mergând pe maluri și în bărci. Când zeii aflați în vizită ajungeau în templul de la Luxor – unde mai există și acum basoreliefuri care înfățișează acest festival – li se ofereau ofrande de hrană și băutură. După două săptămâni, zeii erau duși înapoi la Karnak.

 Fără îndoială că la Karnak, egiptenii au realizat cel mai monumental complex religios al antichității. Nu întâmplător acesta a fost inclus, în anul 1979 pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Carmen și Vasile TIMOFCIUC