GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (265)

[cuvinte cheie:am citit, am reținut,  Georgiana-Gabriela Fodor despre tăcere, strigătul dreptului la propria identitate a Amaliei Stănescu, Răzvan Petrescu despre povestire, Costel Stancu desfinind poetul, Matei Vișniec despre relația dintre scris și pagina albă, Dan Perjovschi despre ce primește corpul, Octavian Paler despre poziționarea omului prost și a celui deștept, Albert Camus despre prostie, I. L. Caragiale despre proși și prostie, două versuri de Andreea Iulia Scridon, Ortega y Gasset despre relația dintre arte … „Ramuri” Nr. 10 din 2025, Mihaela Albu despre salvarea din singurătate, Răzvan Petrescu menționând etapele în care ești cu desăvârșire liber, șapte versuri din poemele lui Costel Stancu, „Consulatul lunii” de Matei Vișniec, Matei Vișniec despre crocodelizare și mlaștinizare, Simone de Beauvoir despre moarte, „Tribuna” nr. 556 din 1 – 15 noiembrie 2025, „Furia în mitologie, cultură și literatură”, Iulian Cătălui prezentând o bibliografie privind furia]:

 

1920. Am citit, am reținut: Georgiana-Gabriela Fodor: „Tăcerea din palmele noastre a început să curgă”; Amalia Stănescu: „Hei, voi, oameni, lăsați-mă să fiu cum sunt!”; Răzvan Petrescu: „E bine să ai umor, iar povestirea mister”; Costel Stancu: Poeții sunt continente fără formă. De aceea rămân, uneori, nedescoperiți”; Matei Vișniec: „Trebuie să înțelegi că înăuntrul cuvintelor există viață. Iar atunci când scrii pagina albă începe să colcăie de viuață”; Dan Perjovschi: „Orice intră în corp nu dispare niciodată cu totul de acolo”; Octavian Paler: ”Omul prost se așază în față ca să-l vadă lumea. Omul deștept se așază în spate ca să vadă el lumea”; Albert Camus: „Prostia are talentul de a fi insistentă”; I. L. Caragiale: „Proștii mor, dar prostia e nemuritoare”; Andreea Iulia Scridon: „Mâine este o altă zi/ dar eu sunt mai degrabă genul de fată de ieri”; Ortega y Gasset: „Artele nu se înțeleg între ele, se exclud”;

1921. Mihaela Albu, în „Ramuri” Nr. 10 din 2025, despre singurătate: „Când suntem singuri ori însingurați, chiar dacă înconjurați de oameni, când suntem singuri cu noi înșine, așadar, poezia poate deveni o oglindă pentru reflectarea gândurilor și frământărilor lăuntrice. Mai mult chiar, „oglinda” poate prelua poetul și-l poate menține, asemenea portretului lui Dorian Gray, într-o tinerețe veșnică. Dar… poate că și într-o mare singurătate”;

1922. Răzvan Petrescu răspunzând lui Robert Șerban în „Ramuri” Nr. 10 din 2025: Ești cu desăvârșire liber doar între patru ani, când începi sî înțelegi câte ceva din jurul tău, și șase ani, când trebuie să te duci la școală și te tâmpești. Doi ani, atât. A doua oară ești liber după ce ieși la pensie, situație care durează mult dacă ai casă la țară, unde s-au născut eternitatea și oaia.”;

1923. Din poemele lui Costel Stancu: 1) „Viața – un orb jonglând cu inimile noastre de sticlă”; 2) „Realitatea e peștele pe care nu l-ai văzut niciodată”; 3) „Poeții își părăsesc sufletele când simt acolo miros străin”; 4) „După ce l-a creat pe om, Dumnezeu nu și-a mai spălat niciodată mâinile”; 5. „Singurătatea este sala de oglinzi unde nu știi ce să alegi dintre nenumăratele-ți chipuri”; 6) „Singurătatea este roata de rezervă a vieții”; 7) „Cuvintele sunt resturi de tăcere”;

1924. Citind „Ramuri” Nr. 10 din 2025 găsesc într-o cronică la un volum al lui Matei Vișniec („Consulatul lunii”) următoarea notație făcută de autoare: „Împreună, cei doi vor încerca să înțeleagă fenomenul de crocodelizare („cauterizarea ideilor interesante”) și mlaștinizare („secarea poeziei”) la care, brusc, este supus orașul și toți locuitorii lui”;

1925. Simone de Beauvoir despre moarte: „Nu există moarte naturală: din ceea ce i se întâmplă omului, nimic nu e niciodată natural, dat fiind că prezența lui pune sub semnul întrebării lumea”;

1926. Iulian Cătălui, în „Tribuna” nr. 556 din 1 – 15 noiembrie 2025, publică eseul „Furia în mitologie, cultură și literatură”. Pornind de la etimologie și definiții și trecând prin mitologie, autorul ne recomandă următoarele lucrări care prezintă și referiri la furie. Aristotel („Retorica”), Lactanțiu („Despre mânia lui Dumnezeu”), Ludovico Ariosto („Orlando Furioso”), William Faulkner („Zgomotul și furia”), John Steinbeck („Fructele mâniei”) și Salman Rushdie („Furie”).