GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (258)

 

[cuvinte cheie: „am citit, am rețínut”, Mihnea Măruță despre generația Z, ]Rilke despre relația om – lume, Maurice Blanchot despre jurnal, Aristotel despre mulțimi, Andrei Cornea despre noțiunea de „centralitate vicioasă”, Ana Blandiana despre relația memorie – justiție, Blaise pascal despre siguranță, Bogdan O. Popescu despre viață, George Santayana despre cunoașterea trecutului, Alina Țârcoman – Ochea despre jocul cu viața, proverb german, Andrei Cornea despre relația cu Atlantida, Andre Gide despre efectul noutăților, Gheorghe Grigurcu despre tăceri, Iovan Ducic despre prietenie, Kocsis Francisko explicându-ne cu cine să nu ne certăm, „Ramuri” nr. 6 din 2025, Gabriela Gheorghișor definind identitatea, „Elogiu alor mei” de Varujan Vosganian, Gheorghe Grigurcu definind existența anonimă, Blaise Pascal despre natură, Robert Șerban în dialog cu Rodica Drăghincescu, „Apostrof” nr. 5 / 2025), Mario Vargas Llosa despre scriitorul aflat într-o societate deschisă]:

 

1173. Am citit, am reținut: Mihnea Măruță: „Generația Z simte că a pierdut lumea înainte de a o fi avut”; Rainer Maria Rilke în 1915: „Ce oroare, lumea a căzut în mâinile oamenilor. Bătrânul Cezanne a prevăzut-o, Tolstoi a prevăzut-o, bătrâni îndurerați, au murit primii”; Maurice Blanchot: „Jurnalul este supus unei condiții aparent ușoare, dar de temut: trebuie să respecte calendarul”; Aristotel: „Mulțimea este incapabilă de discernământ”; Andrei Cornea: „Noțiunea de „centralitate vicioasă” n-are sens”; Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”; Blaise Pascal: „Nu este sigur că totul ar fi nesigur”; Bogdan O. Popescu: „Omenirea este din ce în ce mai bolnavă și trăiește din ce în ce mai mult grație dezvoltării în paralel a medicinei”; George Santayana: „Cei care au uitat trecutul sunt condamnați să-l repete”; Alina Țârcoman – Ochea: „Când joci prea mult în propria viață, te așezi în pat, închizi ochii, nimic nu te mai doare când dormi”; proverb german: „Fiecare om își are profetul lui”; Andrei Cornea: „Aproape fiecare om își are Atlantida lui”; Andre Gide: „Prea multă noutate ne înmărmurește”; Gheorghe Grigurcu: ”Se cuvine să treci sub tăcere unele lucruri spre a nu-i răni pe ceilalți”; Iovan Ducic: Cel mai înalt semn de prietenie este să te socotești egal cu cel inferior ție”; Kocsis Francisko: „Nu te cerți cu inima, cu sufletul, cu gândul, cu regula care pune ordine în toate”;

1174. Gabriela Gheorghișor, în „Ramuri” nr. 6 din 2025, dă o definiție identității: „…se definește prin ascendență, dar mai ales prin ceea ce face urmașul din cufărul cu daruri materiale și spirituale ale înaintașilor”. Autoarea definiției o completează cu poemul „Elogiu alor mei” de Varujan Vosganian: „…venim din Cartea plângerii sau mai de departe / adaug poeziile mele așa cum trupul / se adaugă strămoșilor mei / nu e ușor să aparții Poeziei / ce-a cunoscut martiriul / ca și cum ai vrea să fii unul dintre apostoli / fără să-l fi cunoscut pe Iisus / noi cei rămași suntem scriptorii / alcătuim hrisovul sub ultimul vers / e numele unui Poet iar pecetea / se așază pe sângele lui închegat / ca pe o ceară fierbinte”;

1175. Gheorghe Grigurcu definind existența anonimă: „Picături de ploaie aidoma clipelor pe care nu le înregistrează nimeni”;

1176. Blaise Pascal despre natură: „Are perfecțiuni pentru a arăta că ea este imaginea lui Dumnezeu și defecte pentru a arăta că nu-i decât o imagine a lui”;

1177. Robert Șerban, în „Ramuri” nr. 6 din 2025, publică un interviu cu scriitoarea Rodica Drăghincescu. Rețin din răspunsurile date: 1) „învățarea limbilor străine m-a învățat să exersez o gândire nouă, o percepție distinctă asupra unor mari autori”; 2) „e imposibil să traduci poeții”; 3) „esste greu să repari, să echilibrezi diferențele gramaticale dintre limbile cu ordine fixă a cuvântului (engleză, franceză, germană) și limbile cu ordinea liberă a cuvântului (o astfel de limbă este și rusa)”; 4) „ele, cărțile, el scrisul, ele cuvintele m-au ținut în lumină”; 5) „adevărata muzică a limbii nu este sunetul, ci gândul”; 6) „sunetele limbii franceze mi-au domesticit și temperat cinismul și cruzimea enunțurilor din limba maternă”; 7) „limba maternă ne leagă și ne crește în țara ei”; 8) „țara mamă ne ceartă și ne educă în limba ei”; 9) „atunci când plecăm și viețuim în altă limbă, ne mutăm, cu gândirea și vorbirea ei creative, în altă parte a creierului, alegând o altă identitate”; 10) „odată mutați într-o altă țară, ne confruntăm cu noi aspecte ale personalității noastre”;

1178. Mario Vargas Llosa despre scriitorul aflat într-o societate deschisă ( vezi „Apostrof” nr. 5 / 2025): 1) „după căderea dictaturii și instalarea democrației, după căderea cenzurii libertatea se banalizează”; 2) „într-o societate deschisă literatura angajată se reduce sau dispare”; 3) „un scriitor angajat e un spectacol cam patetic”; 4) „în societățile deschise literatura a găsit un teren deosebit de bogat, îndepărtându-se de politică: ea e mult mai psihologică, mai spirituală, mai fantastică”; 5) „într-o societate liberă, scriitorul e un cetățean ca oricare altul”;