GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (165)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (165)

[cuvinte cheie: „România literară” nr. 25 din 2020, Răzvan Voncu, Lucian-Vasile Szabo, „Ameninţarea clasicilor. Scriitori şi jurnalişti în dispută cu puterea politică” (Editura „Junimea”, Iaşi, 2019), Eminescu şi relaţia cu puterea politică, „Dilema veche” nr. 845 din 2020, Andrei Crăciun despre timp, ieşirea din dulap a lui Cioran, Panait Istrati despre visători, versuri de Gheorghe Grigurcu, Michek Onfray, teoria diavolului unic, „Dilema veche” nr. 846 din 2020, Matei Vişniec explicând doctrina diavolului unic, posibilitatea ca omul alb să devină diavol unic, Nikolai Berdiaev despre epoca noastră, revenirea la un nou Ev Mediu, Constantin Noica despre epoca noastră, revenirea la o nouă Renaştere ]:

 

744. Răzvan Voncu, în „România literară” nr. 25 din 2020, publică un comentariu critic la cartea lui Lucian-Vasile Szabo „Ameninţarea clasicilor. Scriitori şi jurnalişti în dispută cu puterea politică” (Editura „Junimea”, Iaşi, 2019). Sunt prezente 6 studii ce vizează relaţiile cu puterea, după cum urmează: câte un studiu pentru Ion-Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Ioan Slavici şi Constantin Noica; două studii pentru Mihai Eminescu. În ceea ce-l priveşte pe Eminescu, Răzvan Voncu scrie: „Primul este consacrat episodului prin care liberalii i-au arătat, cum se spune, pisica poetului, fabricându-i un dosar penal pentru gestiunea Bibliotecii Universitare din Iaşi. Cel de-al doilea este un episod publicistic care răstoarnă imaginea lui Eminescu anti-modern şi conservator, în sensul rău al termenului: în realitate, atitudinea din „Doina” este una strict lirică. Poetul s-a luptat, ca gazetar, cu corupţia puterii politice, spre a asigura României căi ferate moderne.”;

745. Andrei Crăciun, în „Dilema veche” nr. 845 din 2020, scrie despre prezent ca ficţiune. Reţin câteva idei care mi-au plăcut: 1. „Timpul este şi el tot o poveste, o ficţiune”; 2. „Eu cred mai mult în domnul Cioran ieşind din dulapul în care se ascunsese, într-o amiază din ultimii săi ani mutilaţi de boală, pentru a se prăbuşi peste univers spunând: Eram atât de obosit!”; 3. „Visătorii sunt sarea pământului” (Panait Istrati); 4. „Cine pleacă vreodată din copilărie îşi pierde paradisul posibil – e o lege de fier, dintotdeauna şi pretutindeni”; 5. „Este foarte greu să ai răbdare când singura ta calitate este viteza gândului”; 6. „Timpul, deşi este o ficţiune, este totdeauna şi un cerc”;

746. Gheorghe Grigurcu, în „România literară” nr. 25 din 2020, publică o pagină cu poezie. M-au atras câteva versuri: 1. „A merge înseamnă a rătăci singur / a căuta ascunzişul unor mai fragezi ani / de la real la ficţiune”; 2. „…dar ce e vechimea? Un rudiment / al perfecţiunii…”; 3. „imaginaţia e-o sensibilitate / răcoroasă graţioasă”; 4. „imaginaţia se culcă deseori cu realul / dar nu poate fi fecundată”; 5. „Forma ascunde fondul / care ascunde Forma / care descoperă fondul / care descoperă Forma / în interiorul atât de strâmt / al poemului în care pogoară / neţărmuritul spaţiu”;

747. Teoria diavolului unic: Aparţine lui Michel Onfray şi am găsit-o prezentată de Matei Vişniec în „Dilema veche” nr. 846 din 2020. Ideea de la care pleacă M. Onfray este explicată astfel: „Dacă într-o societate este desemnat un singur diavol, gândirea critică nu poate progresa. Diavoli unici au fost pe rând: burghezia, Hitler, Stalin şi, mai nou, extrema dreaptă”. Continuă să explice Matei Vişniec: „Din 1987, de când trăiesc în Franţa, am asistat de mai multe ori la astfel de tentative de revoltă a unor filozofi sau eseişti care au ţinut să spună că desemnarea extremei drepte ca diavol unic nu este benefică nici pentru democraţie şi nici pentru înţelegerea realităţilor. Doctrina diavolului unics-a mai şubrezit puţin când Franţa a descoperit ce redutabile reţele de islamişti radicali operează pe teritoriul ei. Mai nou, francezii descoperă cum ura faţă de poliţie federează o întreagă nebuloasă a ultra-stângii, indivizi aflaţi la stânga extremei stângi şi care doresc prăbuşirea statului, iar ca strategii de luptă adoptă crearea cu orice preţ şi oriunde se poate a haosului. Nu este exclus ca în viitor pe post de diavol unic să fie desemnat omul alb”;

748. Nikolai Berdiaev despre epoca noastră: 1. „În zilele noastre se pare că vechile şi secularele temelii ale lumii moderne se clatină. Tot ceea ce în Europa părea stabilizat prin obicei se deplasează”; 2. „Să recunoaştem că epoca oastră este sfârşitul timpurilor moderne şi începutul unui nou Ev Mediu”; 3. „Lumea este într-un haos, dar tinde la elaborarea unei ordine spirituale, a unui univers analog celui din Evul Mediu”;

749. Constantin Noica despre epoca noastră: 1. „Mai degrabă o nouă Renaştere, fireşte, fără conţinutul şi orientările celei dintâi, dar cu aceeaşi bucurie şi exuberanţă a adjectivului”; 2. „Omul a fost făcut în chip determinat fără înzestrări speciale şi fără sălaş, ca să le poată avea pe toate. Nici muritor, nici nemuritor şi nici ceresc, nici pământean cum este, omul a fost înzestrat cu liberul arbitru, spre a-şi alege singur chip”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus