GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (160)

[cuvinte cheie: “am citit, am reţinut”, Mircea Mihăieş despre criteriul de evaluare a evenimentelor, Max Picard despre tăcere, Mircea Petean despre regimul predilect al poemei, Marius Mircu despre communism, „România literară” nr. 23 din 2020, „Lucian Blaga marele degustător”, Răzvan Voncu îndemnându-ne să renunţăm la clişeul de „poet-filosof” al lui Blaga, „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, Ştefan Borbely despre viaţa literară de azi, poemul „Secret” de Ana Brnardic, Dan Stanca despre poeţii de azi, „Ramuri” nr. 4 din 2020, Martin S. Martin prezentând marile „vertrebe” ale sistemului de educaţie din SUA, Mihaela Helmis în dialog cu Eugen Simion, pilonii importanţi ai criticii literare]:

718. Am citit, am reţinut: Mircea Mihăieş: „Criteriul de evaluare a evenimentelor a devenit noutatea. Nu gravitatea, nu intensitatea, nu persistenţa, nu consecinţele, ci faptul că s-au petrecut mai recent decât altele”; Max Picard: „Tăcerea ţine de stratul fundamental al omului”; Mircea Petean: „Regimul predilect al poemei este absenţa”; Marius Mircu: „Am crezut în comunism până când, întâi pe piele proprie, apoi în general, am constatat că pentru „cauză” orice ticăloşie nu e numai îngăduită, ci impusă”;

719. Răzvan Voncu, în „România literară” nr. 23 din 2020, ne îndeamnă să renunţăm numai la clişeul de „ poet-filosof” al lui Lucian Blaga, spre a-l cunoaşte şi pe cel plin de pasiune, plin de sevă, care preferă materia în spirit. Scrie eseul „Lucian Blaga marele degustător” din care reţinem: 1. „Lui Lucian Blaga îi place, întâi de toate, via, ca privelişte a preaplinului naturii, şi viţa, ca plantă ce simbolizează rezistenţa şi regenerarea”; 2. „dacă via are mai degrabă o dimensiune feminină, a senzualităţii şi fertilităţii, poetul îi atribuie vinului frumuseţea prieteniei şi extazul”;

720. Ştefan Borbely, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, despre viaţa literară de azi: „saturată de experimentalisme dintre cele mai năstruşnice, zgomotoase, de poeme suprasexualizate exacerbat, sau infuzate de un sarcasm apter, adolescentin, de joasă calitate”;

721. Din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, poemul „Secret” de poeta croată Ana Brnardic: „Mi-am forjat un secret de o mare gravitate / din faptul că mă duc uneori, pe-ascuns, să trăiesc / într-o altă ţară / curăţ usturoi şi-mi fac o cafea în bucătăria altcuiva / mă duc până la mănăstire şi aprind o lumânare / dincolo de gard o congregaţie de mesteceni vorbeşte / într-o limbă mută. / în oglindă chipul meu e dublu / trist şi rotund o cântare de aur îl acoperă // noaptea, îmi las deoparte trupul, degetele, îmi smulg / scoarţa / în dormitorul rece ne-nveleşte cu barba lui lungă / de dimineaţă sunt un copac tânăr sădit în faţa casei / un os descărnat care se crapă de ziuă.” Cu siguranţă că aţi recunoscut ţara în care pleacă poeta, „pe-ascuns”, să trăiască;

722. Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020, despre poeţii de azi: „În general, autorii, mai ales cei cu pretenţii, sunt blazaţi, afişează un jemanfişism toxic, fug de vorbe mari, se închid într-un orgoliu sumbru. Dar ei sunt poeţii pe care-i respectăm. La naivi nu prea ne uităm. Nu-i vorbă că mulţi dintre ei scriu prost, sunt patetici până la a fi stridenţi, nu au cultură poetică şi nu ştiu care sunt tendinţele actuale.”;

723. Martin S. Martin, în „Ramuri” nr. 4 din 2020, prezintă punctele nodale, marile „vertrebe” ale sistemului de educaţie din SUA: 1. „infrastructura (clădiri, autobuze şcolare, materiale educative, laboratoare şi biblioteci dotate, aparatură digitală, manuale) – foarte dependentă de bani”; 2. „profesorii de calitate şi devotaţi, metodele de predare şi curricula aduse la zi, sistemele de control. Şi această componentă depinde de resursele financiare, dar nu integral. Valoarea profesională şi dedicaţia corpului profesoral primează”; 3.”implicarea activă, devotată şi constantă a familiei”;

724. Mihaela Helmis, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, publică un interviu cu Eugen Simion. Reţinem: 1. „Am debutat cu o carte despre proza lui Eminescu, pe care n-am mai citit-o din 1964. S-a găsit, totuşi, un grup în frunte cu Mihai Cimpoi, să reimprime această carte, şi am mers pe mâna lui şi a celor de la Chişinău”; 2. „Cea dintâi carte a mea care mă reprezintă este „Lovinescu, scepticul mântuit”. A fost o confruntare cu un mare critic, cu creatorul modernităţii”; 3. „Dumnezeu nu pune talentul întotdeauna într-o bibliotecă, în conac. Poate să-l pună şi într-o casă părăsită din Câmpia Dunării, cum se întâmpla cu Preda, cu Creangă…”; 4. „De mulţi ani am părerea că a dispărut ca instituţie intelectuală critica literară. Critica literară nu mai este instituţia pe care a fondat-o Saint-Beuve la jumătatea secolului al XIX-lea, devenit un gen al literaturii”; 5. „Cultura noastră se bazează pe marii poeţi şi marii critici. Este absolut miraculos să ai un critic precum Lovinescu, care să-şi consacre viaţa creării modernităţii, să ai un critic genial cum este Călinescu; 6. „Critica literară şi literatura au doi piloni dintre cei mai importanţi. Primul e pilonul naţional. O literatură nu se naşte în neant, se naşte undeva, unde printre rădăcini, are un sol, un spaţiu, ceea ce înseamnă o istorie, o tradiţie spirituală, mentalităţi specifice, un mod de a fi. Stâlpul al doilea este autonomia estetică. Un roman poate să aibă o ideologie extraordinară, să fie o carte morală: dacă nu are valoare estetică, nimic nu e”; 7. „După Revoluţie a dispărut critica literară ca instituţie, şi anume instituţia literară şi intelectuală, care face selecţia, care dă o justificare estetică operei literare, care pune opera într-o ierarhie, care stabileşte câteva modele literare”;