Editorial: REMEMBER REVOLUȚIA ROMÂNĂ

În fiecare an, la jumătatea lunii decembrie, românii care au trăit atunci își amintesc despre evenimentele din decembrie 1989. Unii cu durerea pierderii unei ființe iubite, alții cu mulțumirea sufletească a omului liber, alții cu nostalgie, însă cei mai mulți, cu insatisfacția trecerii anilor, fără ca speranțele de atunci să se împlinească pe deplin.

Am trăit, ca mulți alți conaționali, acele zile încărcate de emoții extraordinare, când aveam convingerea că pentru noi începe o viață nouă, total diferită de existența cenușie din anii regimului comunist.

Ca tânăr ziarist la GAZETA DE BOTOȘANI am fost conectat în acele zile memorabile și la partea dureroasă a Revoluției. Am participat atunci la înmormântarea a Mitoc a unui Erou al Revoluției, a celui care a fost căpitanul echipei naționale de rugby a României, Florică Murariu, angajat al Ministerului de Interne, fiu al acestei așezări. A fost un munte de om, iubit de o întreagă națiune, și a plecat din această lume împușcat în niște împrejurări suspecte. Am scris atunci că sacrificiul lui Florică Murariu, asemeni altor 1300 de Eroi ai Revoluției, nu va fi în zadar.

La fiecare sfârșit de decembrie trăit de atunci încoace, mi-am amintit de acele zile și am încercat să aștern pe hârtie câteva gânduri. An de an, deziluziile m-au oprit mereu de la scris. Am ales să le povestesc copiilor mei despre acel decembrie 1989. Cum au început să crească și să pună întrebări incomode, m-am oprit. Mi-am dat seama că destinele lor nu trebuiau împovărate cu frustrări. M-am bucurat să descopăr la ei bucuria libertății totale și un optimism debordant pentru ziua de mâine.

Vreau să cred că nu s-a ales praful de idealurile Revoluției din decembrie 1989. Sunt, pe zi ce trece, tot mai convins că generațiile născute în libertate  vor termina ceea ce s-a început în acel decembrie 1989.

Vasile TIMOFCIUC