După șase luni de coronavirus: 5 întrebări la care oamenii de știință încă nu au răspunsul

Oamenii de ştiinţă încă încearcă să afle, la şase luni de la izbucnirea pandemiei, o serie de specificităţi ale coronavirusului şi ale bolii pe care o provoacă, pentru a răspunde la o serie de întrebări privind imunitatea şi rolul factorilor genetici, notează revista Nature.

La sfârşitul lunii decembrie 2019, au apărut informaţii despre o pneumonie misterioasă în Wuhan, un oraş cu populaţia de 11 milioane de locuitori situat în provincia chineză Hubei. Oamenii de ştiinţă chinezi au stabilit rapid că este vorba de un nou tip de coronavirus înrudit la distanţă cu virusul SARS, apărut în China în 2003 înainte de a se răspândi global şi de provoca moartea a aproape 800 de persoane, informează Mediafax.

După şase luni, în contextul a peste zece milioane de cazuri, pandemia Covid-19 a devenit cea mai gravă criză de sănătate publică din ultimul secol. Peste 500.000 de oameni au murit la nivel mondial. Criza a generat o revoluţie în materie de cercetare, în contextul în care oameni de ştiinţă, medici şi alţi specialişti depun eforturi intense pentru a înţelege boala Covid-19 şi virusul SARS-CoV-2.

Au aflat cum pătrunde virusul şi cum preia controlul asupra celulelor, cum luptă pentru supravieţuire unii pacienţi şi de ce alţii mor. Au fost identificate medicamente care sunt utile în cazurile grave, iar alte tratamente sunt în curs de pregătire. Sunt în curs de a fi dezvoltate aproape 200 de potenţiale vaccinuri – iar primul ar putea demonstra eficienţă până la sfârşitul anului.

• De ce reacţionează oamenii atât de diferit?

• Care este natura imunităţii şi cât de mult durează?

Specialiştii depun eforturi pentru a stabili cum va arăta imunitatea în cazul SARS-CoV-2 şi cât ar putea dura. Cele mai multe eforturi s-au concentrat pe “anticorpi neutralizanţi”, care se infiltrează în proteine virale şi previn infectările. Studiile relevă că anticorpii neutralizanţi contra SARS-CoV-2 rămân puternici câteva săptămâni după infectare, dar ulterior eficienţa lor se diminuează.

Aceşti anticorpi ar putea rămâne activi mai mult timp la persoanele vindecate după forme severe ale bolii. “Cu cât este mai puternic virusul, cu atât sunt mai puternici şi anticorpii, care vor dura mai mult timp”, afirmă imunologul George Kassiotis, de la Institutul Francis Crick din Londra. Modele similare au fost observate şi în cazul altor infecţii virale, inclusiv în cazul Sindromului Respirator Acut Sever (SARS). Cele mai multe persoane care au avut SARS au pierdut anticorpii neutralizanţi după câţiva ani. Dar, la cei care au avut forme grave ale bolii şi s-au vindecat, anticorpii încă erau prezenţi după 12 ani.

• A dezvoltat virusul mutaţii îngrijorătoare?

Toate virusurile suferă mutaţii pe măsură ce infectează oameni, iar SARS-CoV-2 nu este o excepţie. Epidemiologii au utilizat aceste mutaţii pentru depistarea răspândirii globale a virusului. Dar oamenii de ştiinţă verifică şi schimbări care îi afectează proprietăţile, spre exemplu cele privind virulenţa şi gradul de contagiere. “Este un virus nou; dacă a devenit mai sever, acesta este un lucru pe care vrem să îl ştim”, afirmă David Robertson, virolog la Universitatea din Glasgow.

Un vaccin eficient ar putea fi singura cale de ieşire din pandemie. În prezent, 200 de vaccinuri sunt în curs de a fi dezvoltate în întreaga lume, 20 fiind în etapa testelor clinice. Există deja indicii provenind din studiile efectuate pe animale. Studii efectuate pe maimuţe relevă că vaccinurile ar fi eficiente în prevenirea infecţiilor pulmonare, dar nu în blocarea infectării în alte zone ale corpului, spre exemplu în nas. Un astfel de rezultat generează posibilitatea de a fi creat un vaccin anti-Covid-19 care să împiedice forme severe ale bolii, dar nu răspândirea virusului.

Datele din testele pe oameni, chiar dacă sunt încă insuficiente, sugerează că vaccinurile anti-Covid-19 vor genera producerea de anticorpi neutralizanţi. Dar nu este clar dacă aceşti anticorpi vor fi în doze suficiente pentru a opri noile infectări.

• Care este originea virusului?

Cei mai mulţi cercetători sunt de acord că noul coronavirus, SARS-CoV-2, probabil provine de la lilieci, mai exact de la liliecii de potcoavă. Această specie găzduieşte două tipuri de coronavirus care au legătură cu SARS-CoV-2. Unul, numit RATG13, a fost descoperit în lilieci de potcoavă intermediari (Rhinolophus affinis), în provincia Yunnan (sud-vestul Chinei), în 2013. Genomul acestui coronavirus este identic în proporţie de 96% cu cel al SARS-CoV-2. Altul asemănător este RmYN02, un coronavirus depistat în liliecii de potcoavă malaysieni (Rhinolophus malayanus). Asemănarea acestuia cu SARS-CoV-2 la nivel genetic este de 93%.

O analiză completă asupra a 1.200 de mostre de coronavirus prelevate de la lilieci din China indică spre liliecii de potcoavă din Yunnan ca fiind sursa probabilă a noului coronavirus. Dar studiul nu exclude posibilitatea ca virusul să provină de la lilieci de potcoavă din ţări vecine precum Myanmar, Laos ori Vietnam.

Diferenţa de 4% între genomii RATG13 şi cei ai SARS-CoV-2 reprezintă decenii de evoluţie. Cercetătorii spun că acest lucru sugerează că virusul probabil a trecut printr-o gazdă intermediară înainte de a infecta oameni. La începutul epidemiei au fost menţionate unele specii care ar fi putut fi gazde intermediare, atenţia concentrându-se pe pangolini.