La un pelerinaj făcut în Egipt, la Mănăstirea Sf. Ecaterina, în luna august 2016, doamna Haifa, absolventă a Facultății de Construcții Civile din București, recalificată ca ghidă de limba română, pe care o stapânește la perfecție, ne-a relatat lucruri surprinzătoare despre tribul Gebalieh sau tribul geabelilor.
Mănăstirea Sf. Ecaterina este apărată din secolul VI de către un trib de beduini care spun că provin prin strămoșii lor, de pe teritoriul fostei Dacii. Lucru confirmat și de mai mulți cercetători, acest trib este alcătuit din urmașii a circa 100 de daci romanizați, de pe malurile Dunării ( strămoși de-ai oltenilor de azi) aduși în secolul VI de către împăratul Iustinian să apere, ei și familiile lor, acest locaș sfânt, simbol al creștinătății într-o mare musulmană.
„Ei știu că sunt valahi și mulți le spun beduini-daci. Toți sunt acum musulmani. O parte dintre ei lucrează cu mănăstirea, e o meserie lăsată din tată în fiu, aceea de a avea grijă de mănăstire. Gebelieh înseamnă în limba arabă „ de la munte”, cum cuvântul beduin înseamnă „locuitorul deșertului”- ne-a spus doamna Haifa.
I-am văzut pe aceștia trebăluind în curtea Mănăstirii Sf. Ecaterina și tot ei ne-au însoțit, alături de cămilele lor, în urcușul nostru nocturn pe Muntele Sinai, la locul unde Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii. Urcușul a fost pe timpul nopții pentru ca dimineața, ajunși pe vârful Muntelui Sinai, să surprindem unul dintre cele mai fascinante răsărituri de soare de pe planetă (vezi foto de mai jos)
Pe drum, la un popas, în miez de noapte, unul dintre acești tineri ne-a spus, amestecând cuvinte românești și englezești, nu fără mândrie, că el e dac, că bunica sa a fost dacă. I-am replicat că nu bunica, ci stră-stră-străbunica lui a fost dacă și m-a aprobat. Fotografiat ziua, la lumină, un urmaș al coloniștilor aduși de împăratul Iustinian de la Dunăre, nu are fizionomia egiptenilor. Arată ca un oltean de-al nostru, slab și ars de soare, după muncile câmpului. De altfel, un test ADN efectuat în 1970 arată că membrii tribului Gebelieh au alt cod genetic, total diferit de ceilalți localnici.
Istoria acestor urmași ai valahilor e consemnată și în diverse izvoare scrise. În arhiva mănăstirii Sf. Ecaterina se păstrează un manuscris care relatează că în anul 530, când împăratul Iustinian a hotărât să reconstruiască acest locaș, au fost trimise în Egipt o sută de familii de abâd-al-Rum, adică servitori, sclavi ai romanilor, și acest lucru îl susţine și cronicarul Eutychius din Alexandria (sec. X), ei fiind aduși aici cu scopul de a sluji mănăstirii şi de a o apăra.
Se cunoaște că zeul suprem al dacilor, Zamolxe, era cunoscut si sub numele de Gebeleizis. Conform scrierilor lui Herodot, Zamolxe a călătorit în Egipt, de unde a adus poporului său credinţa în nemurire.
Beduinii Gebalieh din Sinai, al căror nume este izbitor de asemănător cu Gebeleizis, păstrează termenul şi în toponimia locală, unde mai toate formele de relief încep cu Gebel, un munte purtînd chiar numele de Gebel Banat.
În limba arabă, Gebalieh înseamnă munteni, dar şi paznici. Coincidenţă sau legătură între numele acestui trib şi zeul venerat de geto-daci? Mai sunt alte câteva elemente care le confirmă originea. Ei practică medicina pe bază de plante – domeniu în care dacii erau renumiţi. Aplică legea lui Orf (Orfeu, eroul trac care a trăit în ţinuturile de deasupra Dunării) adică purificarea prin foc – tradiţie dacă, perpetuată până azi în satele româneşti – și mai ales faptul că aceștia sunt singurii beduini din lume preocupați de agricultură.
Geabelii şi-au păstrat religia creştină până în sec. al XVIII-lea, când au fost convertiţi în totalitate, la islam, ultima femeie creştină a tribului decedând în anul 1750.
În 1993, triburile de beduini Gebalieh numărau 4.603 suflete, cei mai mulţi fiind grupaţi în jurul mănăstirii Sfînta Ecaterina. Condiţiile lor de trai sunt modeste, ei trăind în corturi sau locuinţe săpate în stânci. Cînd nu se ocupă de agricultură sau animale, beduinii din Protectoratul Sfînta Ecaterina o fac pe ghizii, explicând turiştilor, în limba engleză, istoria locurilor şi pe cea a tribului lor, unii dintre ei spunând că înțeleg multe cuvinte din limba română.
Vasile TIMOFCIUC
Foto: Mihaela CERCEL