Arh. Mihai TULBURE:” Pentru ca orașul să câștige o imagine cu o arhitectură de valoare, necesită a organiza concursuri de arhitectură”

Arh. Mihai TULBURE este membru al Ordinului Arhitecților din România, al Uniunii Arhitecților din România și al Registrului Urbaniștilor din România, manager al companiei PROIECT BOTOȘANI.       

Cu o carieră profesională impresionantă, numele său fiind asociat cu o serie întreagă de edificii proiectate din județul nostru și nu numai, arh. Mihai TULBURE este o voce autorizată în a analiza, a aprecia și a oferi soluții urbanistice pentru renașterea municipiului capitală de județ din punct de vedere arhitectural.

Felul cum arată acum Botoșaniul nemulțumește profund comunitatea, orașul fiind asaltat de nespecialiști care îi accentuează imaginea. Motive politice, de cele mai multe ori, stopează ieșirea din starea de haos instalată în construcții.

 

       -D-le arhitect, vă pun într-o postură ingrată, întrebându-vă chiar la începutul acestui interviu dacă vă place cum arată azi municipiul Botoșani?

          -Sunt o persoană realistă, meseria îmi impune, așa că nu mă consider într-o postură ingrată atunci când trebuie să analizez orașul în care locuiesc.

          Codul deontologic al arhitecților mă obligă să respect proiectele executate de către breaslă. Ceea ce mă deranjează sunt intervențiile executate de către nespecialiști. Și asta o vedem pe fațadele tuturor blocurilor executate în timpul comunismului. Și atunci au existat arhitecți care au proiectat judicios după legislațiile existente atunci. Grave sunt intervențiile pe aceste construcții, executate de fiecare după bunul plac, fără autorizație sau o documentație. Instituțiile actuale ale statului nu au instrumentul de combatere, totul este haotic și din această cauză avem o imagine deplorabilă a fondului construit vechi.

          Aceste deficiențe le văd zilnic și îmi dau seama că nu sunt proiectate de către arhitecți, sau nu a fost respectat ceea ce s-a proiectat; începând de la detaliile constructive până la culorile aplicate și amenajările peisagistice.

          Un edificiu trebuie să stea în armonie cu zona înconjurătoare. Atunci când raportul este forțat, este deranjat consumatorul zilnic, adică cetățeanul local. Unul nou sosit nu percepe, consideră accentul ca o normalitate pozitivă sau negativă.

 

            – În ultimele decenii, orașul a fost populat cu diverse construcții, unele de un kitsch evident, care au degradat imaginea acestuia. Ce credeți că ar trebui făcut pentru ca orașul să se reînnoiască și să recâștige din punct de vedere arhitectural?

          -Pentru ca orașul să câștige o imagine cu o arhitectură de valoare, necesită a organiza concursuri de arhitectură, unde sigur vor participa arhitecți de renume, cei locali se complac într-un manierism și rutină să-i spunem provincială, iar dacă beneficiarului nu-i place sau consideră că este prea ridicat costul investiției, alege alt arhitect care trebuie să se limiteze la condițiile impuse de investitor.

         -Zona centrală a Botoșaniului -în speță Piața Revoluției- îi nemulțumește pe localnici, mulți dintre ei ocolind-o. De ani de zile susțineți tranșant necesitatea elaborării unei strategii aprobate de Consiliul Local, valabilă pentru toate orientările politice, în primul rând pentru zona centrală a municipiului Botoșani, care nu beneficiază de un Plan Urbanistic pentru Zona Construită Protejată. Ce trebuie făcut ca administratorii orașului să pună în practică acest lucru imperios necesar?

          -Zona „Piața Centrală” mă nemulțumește și pe mine și am spus-o de nenumărate ori. Ceea ce am spus și mai devreme, concursul de idei este soluția. Piața va deveni o pădure în mijlocul orașului. Acum este neglijată, supraaglomerată, fără un traseu pietonal bine delimitat, cu scările Consiliului Județean și al Prefecturii stricate, bustul lui Eminescu așezat necorespunzător, pus acolo ca să ocupe un alt bust așezat anterior.

          Știu că Primăria va realiza un PUZCP iar Prefectura își va repara sediul, au fost puse aceste soluții de acord cu contextul, fiți sigur că nu.

         -Centrul Istoric – cu care edilii se laudă că ar fi bijuteria orașului- este de ani de zile o zonă neatractivă. Unele dintre clădirile reabilitate cu fonduri importante, se degradează din nou și nu-și dovedesc utilitatea. Nu credeți că niște clădiri noi, impozante, cu o arhitectură futuristă, care să adăpostească zeci de birouri de firme, ar fi imaginea firească de viitor, a acestei zone?

          -Centrul istoric a avut un PUZCP realizat și neavizat. Nu cunosc motivele, probabil politice ca de obicei. Și aici va trebui reglementată o soluție generală, și nu pe bucăți cum sunt unele proiecte punctuale. Nu investitorii privați trebuie să realizeze PUZ-uri, ci Primăria al cărui patrimoniu îl gestionează și care trebuie protejat. Dacă un investitor dorește să investească pe un teren ce-i aparține, acesta trebuie să respecte regulamentul impus și strategia de dezvoltare a municipiului, urbanismul este mai dur decât democrația, el echilibrează dezvoltarea într-o direcție sustenabilă pentru un viitor pentru toată populația. Trebuie să luptăm pentru o pătură de mijloc mai înstărită și sigură.

          Nu exclud apariția unor clădiri noi, mai înalte, chiar nonconformiste. Acestea pot pune în valoare fondul vechi construit. Am mai spus-o, fiecare etapă istorică cu stilul lor. Nu accept beneficiarii care îmi solicită să le proiectez stiluri clasicizante, noi trebuie să lăsăm în urmă o arhitectură contemporană, care să ne reprezinte, și care să o punem în echilibru cu cea autentică pe care o moștenim. Demolările clădirilor vechi mă irită, pentru că știu cât sacrificiu și câte costuri sunt depuse pentru a edifica.

          -V-ați implicat ca specialist în reabilitarea Teatrului EMINESCU și ați făcut eforturi apreciabile în a se păstra elemente din construcția sa inițială. Cum apreciați că se va finaliza această reabilitare care a durat atât de mult?

          -M-am implicat foarte mult în reabilitarea teatrului și mă bucur că acum se lucrează, sunt convins că se va finaliza cu bine. De fapt acest teatru nu este teatrul lui Cerchez de la începutul secolului trecut. Așa cum spuneam, clădirea imită vechea clădire a teatrului care se află undeva în mijlocul actualului edificiu. Despre istoria edificării cred că sunt multe de spus și vă promit că o să vă ofer un spațiu separat, poate la inaugurare.

 

         -Am văzut în revistele de specialitate că militați pentru o amenajare peisagistică adecvată a municipiului, în deplină armonie cu arhitectura, pentru o gestionare și o întreținere a spațiului verde de către un specialist. Este acest deziderat viabil pentru Botoșani?

          -Da, sunt un arhitect care susține amenajările peisagistice în acord cu arhitectura. Un spațiu plantat trebuie să fie îngrijit permanent și să-și păstreze proporțiile cu edificiul. Neglijarea acestuia duce și la degradarea clădirii. Copacii care se ridică necontrolat dăunează – frunze ce înfundă jgheaburile, coronament care umbrește clădirea, creează umiditate la tencuiala de pe fațade, vântul excesiv, ruperea și căderea de crengi sau chiar a întregului copac. În timp natura schimbă aspectul inițial care trebuie ținut sub control; avem nevoie de personal calificat în această activitate.

           -Cum vedeți Botoșaniul de mâine din punct de vedere arhitectural și nu numai?

          -Am încredere în tinerii arhitecți, doar cei valoroși vor realiza un oraș minunat.

                                                                             A consemnat Vasile TIMOFCIUC