Ajutati-l pe Lucas sa auda

Am nascut pe 29.07.2013 la Maternitatea Polizu din Bucuresti, dupa o lunga perioada de suferinta ajungand cu tensiunea 23/10… Am ramas internata 2 sapt la ATI, dupa care in urma operatiei de cezariana am nascut un baietel de 1300,40 cm si scor Apgar 2-3-5…. In ceea ce ma priveste, recuperarea a fost foarte grea , abia dupa 4 zile de ATI am fost mutata in salon cu alte mamici. M-am dus imediat sa imi vad minunea de ingeras, iar cand am ajuns la incubatorul celui mic, doctorul de garda doreste sa vorbeasca cu mine, stiind ca am probleme cu tensiunea…. imi spune cu un zambet pe buze ca ea nu are nici o raspundere pentru copilul meu, deoarece nu ea il urmareste, si imi afirma ca baietelul meu nu va trece acea noapte si, daca mai este langa mine in spital cineva din familie, sa mearga dupa toate cele necesare unei tragedii Nu pot exprima in cuvinte cum m-am simtit, am ametit, am ramas fara aer si am incercat usor sa ajung la mine in salon , am avut noroc cu asistenta sefa care m-a vazut si m-a intrebat daca imi este rau…Tot ce stiu e ca am ajuns din nou la ATI. Am rugat in aceeasi noapte sa vina preotul spitalului si sa-l botez in acea noapte…. In jur de ora 24:00 copilul a fost botezat si, la rugamintea parintelui, au fost oprite aparatele pentru a vedea daca bebelusul e luptator. Cel mic a respirat fara nici un ajutor 20 de minute! Dupa 5 saptamani la Terapie Intensiva Nou Nascuti am urcat la etajul 4 al spitalului, iar dupa 2 luni jumatate am ajuns acasa, fara a-mi spune cineva ca puiul meu nu aude, desi in spital ii fusesera facute 2 teste de auz….. Singura mi- am dat seama acasa ca cel mic are o problema. Din 17 diagnostice puse la iesirea din spital, acesta e cel mai grav: hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala profunda. Am ramas cu el si cu hemoragia care usor, usor se reabsoarbe, un hemangiom , displazie bronho- pulmonara, ventriculomegalie in observatie, plus multe altele mai mici… Pot spune ca am un ingeras si un leutz luptator…Am descoperit ca nu aude la 2-3 saptamani dupa externare…Imi doream un zambet de la micut… si am inceput sa ii cant, am crezut ca vocea mea nu suna bine, am incercat cu cantecele de liniste pentru bebelusi, leutzul nici o reactie. La primul control de la neuro am avut un semn de intrebare de ce nu tresare copilul, raspunsul din partea doctorei a fost: “daca copilul e mancat si obosit nu este nici o problema, poate ca dumneavoastra, mamica, sunteti usor panicata”. Pe moment am crezut ca sunt eu nebuna. Dupa intamplarea de la neuro, ii spuneam sotului ca puiul nostru nu aude, este o problema cu el, si el imi raspunde ca sunt eu stresata sau poate am o usoara depresie…. Vine ziua cea mare sa ii facem pe 22 octombrie vaccinul BCG, vin la Bucuresti cu bebelusul sa ii facem vaccinul. Doamna asistenta care se ocupa de vaccinari se ocupa si cu audiograma copiilor din maternitate, ii spui ceea ce simt eu ca mama, copilul nu reactioneaza deloc la zgomot, incearca sa ii faca testul auz din nou, eu stateam langa ea si observam ca privirea dansei se schimbase. O intreb daca exista o problema si imi raspunde: “stai linistita, mamica, copilul are canalul urechiusei usor curbat si de aceea nu iese testul, iar la a doua urechiusa e mai bine”. Ajung la masina si il rog pe sot sa cautam pe net un doctor ORL in Bucuresti si sa mergem cu baietelul nostru la un control si sa ii repetam testul de auz. Ajungem la clinica Otomed, dam de dna Dr Madalina Georgescu care ne face testul. Concluzia: suspiciune de hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala.Eu ca mama simteam ca exista o problema, dar sa mi se confirme nu cred ca eram pregatita la acea data…. Ni s-a recomandat ca peste 4-5 luni, dupa ce copilul va face cel putin 6 kg , sa sunam sa facem programare pentru testul Bera sub anestezie generala. In data de 17 februarie a.c., am mers pentru testul Bera, iar concluzia a fost ceea ce stiam deja: hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala profunda.Ni s-a recomandat protezare auditiva cel putin 6 luni, asa sunt regulile si ne-am inscris pe lista de implant cohlear a Ministerului Sanatatii. Dansa a crezut ca vom avea noroc cu un implant cohlear , dar visele noastre s- au spulberat zilele trecute, cand am sunat daca s-au primit implanturi din partea Ministerului Sanatatii. Mi s-a spus ca da, dar noi anul acesta nu putem face parte. Asta in conditiile in care implantul se face pana in 2 ani, astfel incat copilul sa se recupereze undeva la 90%.”
Luna aceasta Lucas va implini 1 an.