Trăiri emoționante pentru pelerinii botoșăneni, la Mănăstirea Sf. Ecaterina din Peninsula Sinai

Pelerinajul EGIPTUL CREȘTIN , coordonat de neobositul părinte icon. stavr. Vasile Acatrinei de la Biserica Sf. Spiridon din Botoșani, a oferit participanților câteva surprize neașteptate, emoționante. Vizitarea citadelei creștinismului care este Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Peninsula Sinai, cu peste un mileniu și jumătate de existență a fost una dintre ele.

Mănăstire de maici, susținută de două măicuțe românce     

La Mănăstirea de maici, pelerinii au fost întâmpinați de două călugărițe românce, care viețuiesc aici și care au grijă de acest locaș de închinare, organizat impecabil, o adevărată oază în deșert. Pelerinii au fost conduși la bisericuța din incinta mănăstirii, unde au primit explicații și unde s-au închinat, au dat acatiste și au aprins lumânări pentru cei dragi. Au aflat de la măicuța-ghid că mănăstirea de maici a fost înființată acum 40 ani, prin hotărârea Episcopului Damian, în cinstea Sf. proroc Moise. O parte dintre obiectele de cult sunt luate dintr-o veche biserică construită aici în secolul al IV-lea. În jurul mănăstirii mai pot fi văzute o sumedenie de grote săpate în munte, unde s-au adăpostit de-a lungul secolului pustnici și arhierei. A fost și o întâlnire emoționantă a celor cinci măicuțe din grup, cu surorile lor, una dintre măicuțe, originară fiind din Suceava, cealaltă din zona Ploieștilor. Grație tehnologiei, camerele telefoanelor mobile au imortalizat spre amintire momente unice trăite românește în pustiul Sinaiului.

               Mărturii ale susținerii Mănăstirii de către domnitorii români

Vizita la marea Mănăstire Sf. Ecaterina a avut la rândul ei momente inedite de trăiri duhovnicești. După ce au participat la Sfânta Liturghie, pelerinii au primit câte un inel cu însemnul Sfintei. Au vizitat apoi Rugul Aprins, locul unde Moise a vorbit cu Dumnezeu și au vizitat Muzeul mănăstirii. Se spune că acest muzeu adăpostește documente, obiecte de cult și cărți chiar mai valoroase decât cele existente la Muzeul Vatican. De altfel, a existat interdicția de a face poze sau a filma vitrinele în care au putut fi văzute o bună parte a obiectelor de cult dăruite de-a lungul secolelor de către domnitorii români, care au susținut financiar mănăstirea, mulți călugări români viețuind aici. Mănăstirea Sfânta Ecaterina, își datorează existența ajutorului constant pe care l-a primit de-a lungul timpului din partea domnilor români până la secularizarea averilor mănăstirilor din Principatele Unite în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Începând cu secolul XVI, bisericile, boierii şi domnitorii din Ţările Române au trimis acestei mânăstiri bani şi obiecte preţioase de cult, timp de trei veacuri. Documentele de danie şi tezaurul nu sunt accesibile publicului. Biblioteca acestei mănăstiri este a doua din lume ca număr de manuscrise (peste 3.500), după cea a Vaticanului. În 1978, s-au descoperit 25 de lăzi cu patru tone de manuscrise vechi între zidurile mănăstirii. Unele sunt scrise în vechea limbă vorbită pe teritoriul României.

Beduinii daci apără și slujesc Mănăstirea Sf. Ecaterina de 1400 ani

În luna august 2016, am participat la un pelerinaj coordonat de același neobosit părinte Vasile Acatrinei, care a creat în peste un deceniu, o adevărată comunitate botoșăneană de pelerini. Ajungând la Mănăstirea Sf. Ecaterina, am fost găzduiți atunci în chiar incinta acesteia. Pe parcursul șederii noastre și participând la excursia nocturnă pe vârful Muntelui Sinai, la locul unde legendarul Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii, am avut surpriza ca unii dintre beduinii care ne-au însoțit să ne înțeleagă limba și să spună că ei sunt daci, că au strămoși daci. Unul dintre ei, călăuză fiind, ne-a spus că bunica lui era dacă. Într-adevăr, fizionomia lor arăta diferită față de cea a localnicilor, aducând cu cea a oltenilor noștri, slabi și arși la față de soarele verii.

Doamna Haifa Candi, care ne-a fost ghid și la acel pelerinaj, ne-a relatat atunci lucruri surprinzătoare despre tribul Gebalieh sau tribul geabelilor, care susține că este originar din sudul Dunării, din zona Olteniei.

Am făcut ulterior o documentare și am descoperit că această relatare este susținută cu dovezi concrete.

Într-adevăr, Mănăstirea Sf. Ecaterina este apărată din secolul VI de către un trib de beduini care spun că provin prin strămoșii lor, de pe teritoriul fostei Dacii. Lucru confirmat și de mai mulți cercetători, acest trib este alcătuit din urmașii a circa 100 de daci romanizați, de pe malurile Dunării ( strămoși de-ai oltenilor de azi) aduși în secolul VI de către împăratul Iustinian să apere, ei și familiile lor, acest locaș sfânt, simbol al creștinătății într-o mare musulmană. Ei știu că sunt valahi și mulți le spun beduini-daci. Toți sunt acum musulmani. O parte dintre ei lucrează la mănăstire, e o meserie lăsată din tată în fiu, aceea de a avea grijă de mănăstire. De altfel, un test ADN efectuat în 1970 arată că membrii tribului Gebelieh au alt cod genetic, total diferit de ceilalți localnici.

Istoria acestor urmași ai valahilor e consemnată și în diverse izvoare scrise. În arhiva mănăstirii Sf. Ecaterina se păstrează un manuscris care relatează că în anul 530, când împăratul Iustinian a hotărât să reconstruiască acest locaș, au fost trimise în Egipt o sută de familii de abâd-al-Rum, adică servitori, sclavi ai romanilor, și acest lucru îl susţine și cronicarul Eutychius din Alexandria (sec. X), ei fiind aduși aici cu scopul de a sluji mănăstirii şi de a o apăra.

*

Primul pelerinaj botoșănean  EGIPTUL CREȘTIN , coordonat de părintele icon. stavr. Vasile ACATRINEI, a oferit participanților  bucurii duhovnicești unice în viață.  (Vasile TIMOFCIUC)