UN STUDIU EMINAMENTE  CULTURAL: „EPISTOLARUL…”   LUI  DUMITRU  LAVRIC (XV)

UN STUDIU EMINAMENTE CULTURAL: „EPISTOLARUL…” LUI DUMITRU LAVRIC (XV)

RECENZIE de GEORGICĂ MANOLE

Corespondenţa lui Nicolae Iorga („profesor al naţiunii”), comparată de Dumitru Lavric, pe bună dreptate, cu „un fluviu epistolar”(peste 100.000 de scrisori), este studiată pe baza unei masive bibliografii: „Scrisori către N. Iorga” (Editura „Minerva”, vol. I, II, III, IV, V, apărute între anii 1972 – 190) şi „N. Iorga – corespondenţă” (vol. I, II, III, ediţie, note şi indici de Ecaterina Vaum, Editura „Minerva”, 1984, 1986, 1991). Autorul studiului pare a fi zăbovit mai mult asupra acestui titan al culturii româneşti (profesor, orator genial, editor, istoric, corespondent, academician etc., „călare pe două secole şi trăitor fiind sub trei regi”), fiindu-i scoase în relief „pregnante trăsături particulare inconfundabile”, unele dintre ele particularizându-l puternic: 1. „este cel mai fecund epistolier român”; 2. „regula elementară de disciplină intelectuală, liber consimţită de marele savant era de a răspunde imediat oricărui rând scris ce i se adresa, indiferent de expeditor”; 3. „textele denotă mai mult atitudini sufleteşti şi componente temperamentale provocatoare şi, nu de puţine ori, chiar agresive”; 4. „textele sunt dominate de condensare, esenţializare, maximă economie în ceea ce priveşte indicii formali, centrarea paradoxală a discursului pe destinator şi nu pe destinatar”; 5. „pendularea între atitudini opuse menite să deruteze şi care fac parte dintr-o strategie a asediului epistolar”; 6. „când meritele nu îi sunt recunoscute şi răsplătite pe măsură, Iorga are grijă să le afişeze epistolar”; 7. „ocurenţa persistentă a perechii de cuvinte nucleu român – românesc”; 8. „Iorga nu putea evita referirile „ad personam”, din unele scrisori putându-se alcătui un curriculum vitae esenţializat”; 10. „scrisorile mai păstrează – ca trăsătură individualizată – şi unele forme caracteristice de vocabular (cari, mieu, pasagiu, supt, manuscris, aici, complet etc.); 11. „corespondenţa nu numai că reflectă dimensiunile uriaşe ale personalităţii iorghiste dar luminează şi relaţia dintre epocă şi personalitate, confirmând de astă dată regula că fiecare epocă îşi formează personalităţile de care are nevoie”. Dumitru Lavric vine cu o primă concluzie generală privind corespondenţa lui Iorga: „Se întrevede în astfel de atitudini o pledoarie pentru demnitatea eului, o reaşezare a omului în postura – pe cât de înaltă, pe atât de responsabilă – a definiţiei sale ca homo sapiens, bazată pe condiţia morală ce are tăria de a respinge conţinutul unor expresii ce presupun dezertarea din uman, precum cele des citate de Iorga cu orice preţ sau în orice condiţii, istoricul având puterea de a condiţiona relaţiile (…) şi de a impune – mai ales ca magistru – modificarea mediului moral”.

Perioada 1900 – 1918, cea premergătoare Marii Uniri, este una de intensă corespondenţă, Iorga asumându-şi rolul de “profesor al neamului”, implicându-se în marea bătălie a anului 1906, cunoscută şi sub denumirea de lupta pentru limba română. A urmat lupta pentru Marea Unire şi alte “lupte” pe care viaţa i le-a pus în faţă.   Astfel că, Dumitru Lavric vine cu a doua concluzie generală: “Dacă este adevărată zicerea conform căreia “credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici”, aceasta se verifică şi în cazul lui Iorga: aşteptări de tip milenarist, efectele unei eterne soteriologii, unele influenţe ale gândirii romanticului Hasdeu, un acut sentiment al frustrării, sentimental unui ceas hotărâtor al destinului – toate se depozitează în această corespondenţă ce semnalează necesitatea unui Apostol, a unui Mesia, a unui nou Iisus – ipostaze ce sunt assimilate, prin sublimare – unui Iorga ce se înalţă pe un soclu ce îl face intangibil şi îl înarmează cu spade de foc a arhanghelului pedepsitor. Acest proces de zeificare a omenescului este identificabil în numeroase scrisori ale deceniului 1906 – 1916”.

Şi la Vasile Pârvan, ca şi la Iorga, corespondenţa se supune “unei concepţii personale privind practica scrisului epistolar”, dar şi “trăsăturilor particulare, puternic accentuate, ale propriei personalităţi”. Dumitru Lavric se apleacă asupra unei lucrări intitulată “Vasile Pârvan – Corespondenţă şi acte” (ediţie îngrijită, cu introducere, note şi indice de Alexandru Zub, Editura “Minerva”, 1973), sistematizând: 1. “Pârvan consideră că pentru redactarea corespondenţei sunt ore faste şi, altele, nefaste, starea sufletească de moment fiind hotărâtoare”; 2. “în concordanţă cu această perspectivă, recomandă şi destinatarului acomodarea redactării la o stare sufletească propice”; 3. reclamă “incapacitatea caligrafiei şi ortografiei de a prelua toată infinitatea de nuanţe a ortoepiei, lipsindu-i scrisului epistolar aportul atât de eficient al mijloacelor paraverbale”; 4. “imperativul kantian al legii morale şi ordinii cosmice acţionează deja în sufletul lui Pârvan”; 5. “ e profund nemulţumit de realitatea românească a începutului de secol XX, în care descoperă mediocritate, desdrăbălare şi nepricepere”; 6. “fundamentează concepţia pârvaniană asupra istoriei, după modelul marilor înaintaşi”; 7. deseori “îi este infinit recunoscător lui Iorga pentru susţinerea acordată”. Din multitudinea de pasaje reţinute de Dumitru Lavric, ne oprim la cel ce face referire la Rebreanu şi la romanul său “Ion”: “Am citit opera dumitale pagină cu pagină. Este una dintre creaţiile cele mai puternice pe care le-a dat literatura noastră în ultimile două decenii. Sobrietatea, obiectivitatea şi sinteza monumentală a inspiraţiei, linia larg comprehensivă a compoziţiei, dispoziţia de suflet dominator melancolică (aproape primitiv-antică) a întâmplărilor şi soartei omeneşti, dau operei dumitale caracterul şi valoarea artistică general omenească, care asigură trăinicia peste orice fel de contingenţe contemporane. Îmi voi face o datorie de a susţine romanul d-tale la mai viitor pentru un important premiu al Academiei Române”. (VA URMA).

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus