CU EMINESCU – POEM DE MARIA BACIU

CU EMINESCU – POEM DE MARIA BACIU

Deși târziu, tot nu uităm,

cu Eminescu, să visăm…

 

Deși târziu, tot îl iubim,

și tot în limba lui vorbim

 

Și plopii sunt tot fără soț,

dar nici românii nu sunt toți.

 

Deși de-o mamă și-o făptură,

nu suntem toți în bătătură.

 

Ne dezbinară, peste ani,

și impostori, dar și tâlhari,

 

încât, din Patria Română,

lipsește-un ochi, lipsește-o mână,

 

care ne-au fost înstrăinate,

duse-n Siberia, departe…

 

Iar, peste vârfuri, trece lună,

dar nu suntem toți împreună.

 

Și codrii-aceia, de aramă,

jelesc întruna și ne cheamă

 

la înfrățire și dreptate,

să ne unim frate cu frate,

 

să facem România Mare

până la vechile hotare!…

 

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus