STAREA  DE  TREZVIE  A  LUI  NICOLAE  ŞAPCĂ

STAREA DE TREZVIE A LUI NICOLAE ŞAPCĂ

RECENZIE DE GEORGICĂ MANOLE

De la Hliboca (Ucraina), Nicolae Şapcă îmi trimite cartea sa „Eternul dor” (Editura „DrukArt”, Cernăuţi, 2018). Este o carte ce cuprinde o selecţie a textelor cu temă cultural-educativă, alese dintre sutele de articole de opinie, civice şi de opoziţie, scrise de-a lungul timpului de acest român adevărat. Conţinutul volumului revelează o triadă de aur care a stat la baza demersurilor jurnalistice ale lui Nicolae Şapcă şi pe care cititorul atent o descoperă în cele 175 de pagini sub forma unei arhitecturi izvorâte dintr-un crez: 1. „Cel mai eficient generator în societate este presa”; 2. „Marele Întuneric cedează în faţa celei mai mici raze de lumină”; 3. „Calea spre succes este aşternută doar prin limba maternă”.

Cine este Nicolae Şapcă? Dintr-un laudatio al Larisei Duşceac reţinem: 1. „Poet şi prozator, traducător, autor şi redactor al unui şir de cărţi de proză şi poetice, laureat al premiului raional „Olga Kobîleanska” în anul 2007 pentru literatură, vicepreşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” în regiunea Cernăuţi, deputat în Consiliul Raional şi în cel Regional în câteva legislaturi, membru al corului „Fiii Arboroasei” din satul Iordăneşti”; 2. „Este autorul culegerilor poetice „Roua sărutului”, „Aici e inima mea”, „Trei ipostaze ale lui Nicolae Mintencu”, „Teatrul popular de Crăciun la Iordăneşti”, coautor al culegerilor „Sculaţi, gazde, nu dormiţi!”, „Colinde şi urături pentru copii şi maturi”, a micromonografiei „Iordăneşti, istorie şi destine”, a monografiei „File din istoria satului Iordăneşti” şi editor a circa 80 de culegeri poetice şi cărţi de proză. Este fondatorul ziarului „Lumea satului”, iar soţia lui, Marina, a ziarului pentru copii „Recreaţia mare”. În prezent, Nicolae Şapcă este şi redactor-şef al ziarului „Monitorul de Hliboca”.

Primul capitol al volumului, intitulat „Eminescu decapitat sau Eminescu cu două capete”, merită o analiză specială având în vederea delicateţea subiectului. Supus Decalogului Missouri (zece principii pentru un jurnalism de calitate conform facultăţii de profil din Missouri), textul lui Nicolae Şapcă corespunde perfect. Din perspectiva decalogului amintit e de remarcat corectitudinea celor prezentate, la care se adaugă intenţia vizibilă de a nu fi părtinitor, conducând demersul pentru găsirea adevărului astfel încât să implice şi opinia publică din Hliboca. Mai mult, Nicolae Şapcă a avut răbdare să asculte toate punctele de vedere cărora le-a asociat, în final, o perspectivă. Căutarea adevărului s-a făcut pas cu pas, cu o tenacitate ce ne aminteşte de metoda folosită de Vitoria Lipan. Deschiderea şi transparenţa au înflorit din convingerea autorului că acestea întăresc apariţia unor emoţii pozitive, ceea ce s-a şi întâmplat. Întreg capitolul, care face referire la odiseea capului bustului lui Eminescu de la Hliboca, furat într-o noapte, este rezultatul unei gândiri vizuale, toate întâmplările ce se circumscriu subiectului, devin un şir de imagini în cuvinte.

„Dureri de netămăduit” e un act de comemorare a victimelor de la Fântâna Albă ceea ce ne arată că lui Nicolae Şapcă nu-i este indiferent adevărul istoric, unul dureros pentru neamul său. „Sub raza de lumină a crucii lui Ştefan” ni-l prezintă pe marele domn ca pe un pilon pe care se sprijină neamul românesc din părţile rupte din Ţara Mamă, toţi îndreptându-se către simbolul exprimat de Stejarul din Codrii Cosminului. Sunt evocate, în capitolele următoare, personalităţi ale românismului precum Mircea Lutic, Vasile Bâcu, Dumitru Covalciuc, Vasile Leviţchi, Gabriel Balaşa, Grigore Bostan, Constantin Moroşanu, Dorin Misichevici, Traian Apetrei, Vasile Lihovolea şi alţii.

Pe lângă valoarea istorică ce o vor căpăta în viitor scrierile lui Nicolae Şapcă, ele ne înnobilează prezentul producând o stare specială de trezvie. Acea stare pe care trebuie s-o ai când nu dormi, un fel de priveghere şi luare aminte. Dar e o altfel de trezvie. Nu una în sens filocalic, ci acea stare în care trebuie să acţionăm pentru Eminescu, limba naţională, portul tradiţional şi valorile naţionale. Doar dorul, eternul dor, ne menţine în această stare. Şi personalităţi, precum Nicolae Şapcă, conectate la acelaşi sentiment.

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus