SEMNAL  de GEORGICĂ  MANOLE- REVISTA „CARTELUL  METAFORELOR”  NR. 51-53

SEMNAL de GEORGICĂ MANOLE- REVISTA „CARTELUL METAFORELOR” NR. 51-53

Excepţionalul om al cetăţii buzoiene, scriitorul Marin Ifrim, îmi trimite frecvent revista pe care o păstoreşte şi în care am scris şi eu adesea. Zilele acestea mi-a venit aici, pe Plaiul Eminescului, „Cartelul metaforelor” nr. 51-53. Arhitectura, una de o densitate culturală copleşitoare, atât în conţinut cât şi ca nume care semnează, relevă şi câteva momente de ardere intelectuală ale neobositului redactor-şef Marin Ifrim. Pe coperta a IV-a, Constantin Marafet susţine în cunoştinţă de cauză: 1. „este omul care a sfinţit locul numit Casa de Cultură a Sindicatelor şi căreia i-a dat dimensiunea unei magii”; 2. „a ridicat cultura buzoiană la nivel naţional prin scrisul său, prin determinarea sa, prin generozitatea sa risipită tuturor celor care au dorit să acceadă la emoţia unui vers”; 3. „a fost, este şi va fi el singur o instituţie”; 4. „i-am văzut sinceritatea şi bucuria pentru reuşitele confraţilor”; 5. „cei mai mulţi dintre scriitorii buzoieni îi datorează ceva, un ceva despre care într-un moment de sinceritate vor vorbi” etc. Urmează Şerban Codrin, într-un dulce ritm aproape eminescian: „Pe marginea câmpiei spre neant / Îi place să filozofeze cu-unii / Împletitori de usturoi în funii, / Luând pe-acelaşi Magelan garant, / Învăţătorul şcolii cu nuia. / Din vremuri când şi-umplea în cârdăşie / Cu note mici corăbii de hârtie / Şi pe-apa sâmbetei le scufunda. / Cu-atrocii cerşetori de voturi, Don / Marin Ifrim, trist cavaler de-onoare / Al caprei din vecini, din scârbă-şi are / Încă-un război la patru ace, zvon / Prin şpăgi politice că îl disperă / O lacrimă cu slujbă efemeră”.

Ionel Bota ne aminteşte despre „ceremonialul tuturor „destrămărilor” în lirica Mihaelei Roxana Boboc” ( 1. „autoare a unui limbaj liric mult simplificat dar deloc cuminte, de apetenţe nonlimitative şi vituperând o mentalitate a insolitului”; 2. „poezia este una de impulsuri impredictibile, versurile par să articuleze un libido al scrisului care impune, propune, dispune, investeşte”; 3. „eul auctorial caligrafiază, aşadar, delicat spaţiul, deşertăciunea ancestrală indică un poem cinematic”; 4. „seducţie se numeşte efectul plonjării în memorie, poemul e partea din arta seniorială a domolirii instinctuale” etc.), în timp ce Ion Aldeniu, apelând la o bibliografie consistentă, face o prezentare a poetului Eugeniu Ştefănescu-Est.

Marin Ifrim şi Nistor Tănăsescu aduc un omagiu veteranului literaturii buzoiene, Stelian Grigore, şi mamei sale Constantina („mamă seculară de poet octogenar”). Acelaşi neobosit redactor-şef scrie şi despre Ion Machidon, Marin Preda, Şerban Codrin sau I. N. Oprea. Despre primul, de la înălţimea experienţei literare, Marin Ifrin scrie: „…este un poet cu mult peste valoarea celor care, an de an, se tot „bat” pentru adjudecarea Premiului „Mihai Eminescu” decernat la Botoşani, în valoare de peste 20000de roni. Nu mai e nici un secret pentru nimeni, scara valorilor e întoarsă pe dos”. Cu romanul său, „Răzbunarea mierii”, Constantin Marafet trece pe sub lupa critică a Luminiţei Răileanu („Plimbarea mea prin această carte nu a fost nicio clipă monotonă. Am întâlnit nenumărate tipologii de personaje, am găsit naraţiune, descriere şi dialog, unitare”) şi a lui Emilian Marcu („Constantin Marafet reuşeşte prin acest roman să reîmprospăteze memoria aducând în plin plan suferinţele unui popor ce a trebuit să ispăşească pedepse pentru vini necunoscute şi să fie sacrificat de hoarde de nulităţi”).

Celor enumeraţi li se adaugă, sub o paletă largă de specii literare, textele semnate de Magda Ursache, Alexandru Pripon, Corneliu Vasile, Melania Rusu Caragioiu, Mioara Bahnă şi Liviu Ioan Stoiciu. Prezente sunt şi alte două nume pe care le-am cunoscut (şi le-am citit creaţiile) cu mult timp în urmă. E vorba de Costel Pricopie, o vreme botoşănean, inventatorul „fabulei inverse”, ocupantul unui loc onorant şi în „Dicţionarul Lazarovici”. Celălalt nume este Grigore Leaua pe care l-am întâlnit prin anii 70 şi ceva pe când trudea la Suceava la revista „Studium” alături de Emil Bogos, George Vlad, Pavel Rusu, Gheorghe Brezeanu, Mircea Aanei şi alţii.

Poezia este semnată de Liviu Ioan Stoiciu, Ottilia Ardeleanu, Vasile Voiculescu, Şerban Codrin, Alensis De Nobilis, Mihaela Roxana Boboc, Nicolae Pogonaru, Stelian Grigore şi Marin Ifrim. Reţinem un poem al lui Nicolae Pogonaru, unul care are cinetica şi secunda unui zbor de pasăre în noapte: „aş putea să fiu / pasta de dinţi / răcorindu-ţi zâmbetul / ce mă scoate / din minţi” („condiţional fără optativ”).

Număr de număr, „Cartelul metaforelor” creşte sub ochiul atent al lui Marin Ifrim, redactorul-şef care nu-şi ţine amprenta ascunsă după un ego supradimensionat, ci şi-o repartizează ridicării culturii buzoiene şi, implicit, naţionale.

IMG_6740

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus