SCUIPATUL LA ROMÂNI  de MARIA BACIU

SCUIPATUL LA ROMÂNI de MARIA BACIU

Scuipatul este o îndeletnicire particulară a unora dintre români.. Este una dintre manifestările unor indivizi, pentru care semenii lor nu contează.

Scuipatul la români datează din cele mai vechi timpuri şi s-a perpetuat, cu succes, până în zilele noastre. Acest obicei are rădăcini adânci în educaţie şi are conotaţii în varii sectoare ale vieţii.

Există mame care îşi scuipă copiii, să nu se deoache. Semn bun, cred ele! Sau îi învaţă să scuipe în sân, dacă s-au speriat. Şi mama lui Creangă avea credinţele ei, care intrau în rândul obiceiurilor de bun simţ ale poporului. Când îi făcea un benchi în frunte lui Nică era pentru ca să se risipească duhurile rele. Dar nu-şi scuipa copilul!

Tot ca o îndeletnicire preistorică, dublată de lipsă de bun simţ, se practică şi scuipatul suratelor care se ceartă la gard, în piaţă, în locuri publice, asistate de tabere susţinătoare, până când „eroinele” se fac „albie de porci”.

O altă situaţie este aceea a omului care prăşeşte sau coseşte şi care îşi scuipă în palme, să nu-i alunece instrumentele din mână. Sunt palmele sale. Treaba lui cum le întreţine!

În zilele noastre, scuipatul se asimilează unui termen mai puţin ortodox, „flegmă”, pe post de sinonim, folosit de indivizi mai puţin adaptaţi social, neîncadraţi în muncă, de tipul vântură-vreme, neşcolarizaţi, fugiţii de la ore, tipi certaţi cu educaţia, cu respectul, cu bunul simţ şi cu cultura. Ei sunt practicanţii exemplari ai scuipatului, fără jenă, pe stradă, ai nonşalanţei cu care execută acest gest, prin care se consideră „cineva”.

Şi pisicile scuipă. Dar ele sunt animale. Şi nu e gestul cel mai strălucit pe care l-am împrumuta de la aceste drăgălaşe dobitoace! E adevărat că ne-au îmbogăţit folclorul cu o imprecaţie : „Scuipa-te-ar mâţele !” Şi nu îţi adresează nimeni cu drag o asemenea zicere…

Dar cel mai dizgraţios gest în materie de scuipat aparţine celor ce scuipă cu dezinvoltură pe stradă, neţinând cont că, în jurul lor, pe stradă, sunt semenii lor. Ba, cu o grosolănie fără egal, îşi suflă şi nasul pe stradă, în timp ce merg, neţinând cont unde va ajunge neglijenţa lor ! Oribil ! Şi unii dintre ei au străbătut ţări şi continente… Adevărul e că aceştia sunt lipsiţi de o elementară educaţie pe care trebuiau s-o primească de la părinţi, pe când erau mici. Dar, se vede că mintea lor nu-i prea strălucită nici măcar la vârsta asta!

Ne aflăm într-o perioadă critică a existenţei noastre, când coronavirusul ucigător cere norme sanitare stricte şi un trai comunitar bine înţeles şi respectat.

Propunem organelor în drept să construiască, pentru fiecare viruso-scuipător, câte un iglu, în care să locuiască până la adânci bătrâneţi sau până va flutura steguleţul alb, semn că nu va mai scuipa pe jos, cât mai are de trăit! Oare nişte amenzi „dodoloaţe” nu i-ar debarasa de golănescul obicei pe bravii noştri compatrioţi ?

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus