POVEŞTILE  VÂNĂTOREŞTI ALE  LUI MIHAI  DRĂGUŢU

POVEŞTILE VÂNĂTOREŞTI ALE LUI MIHAI DRĂGUŢU

 

CRONICĂ LITERARĂ de GEORGICĂ MANOLE

 

Scriu târziu despre ultima carte a lui Mihai Drăguţu („Kynegetikos pe meleagurile Ţării de Sus – Botoşani”, Editura „Agata”, Botoşani, 2013, cuvânt înainte de Cosmin Humelnicu, prolog de Mihai Drăguţu). Un regret mă cuprinde că n-am apucat să scriu cât timp autorul era încă în viaţă căci, acum un an şi ceva (februarie 2016), Mihai Drăguţu a trecut la cele veşnice. Crezând că e o carte de specialitate, autorul lucrând în domeniul combaterii infracţiunilor de braconaj ca ofiţer de cercetare penală, ca şef al Serviciului de Arme şi Muniţii şi ca juristconsult la Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Botoşani, am tot amânat lecturarea ei. Până într-o zi când, intrând adânc în text, aveam să constat că, pe lângă informaţiile de natură tehnică, autorul a pus accent pe încă două aspecte: 1. permanenta preocupare de a conduce demersul său spre ceea ce numim etică a vânătorului; 2. valorificarea de către autor a valenţelor sale creative pe tematica propusă.

Etica vânătorească este rezumată de autor prin cuvintele: „vânătoarea nu trebuie să se transforme dintr-o plăcere recreativ-sportivă într-o activitate de sadism”. Din această perspectivă un vânător trebuie să fie competent, să respecte limitele impuse dreptului de a vâna, să fie responsabil faţă de patrimoniul natural comun, să respecte regulile acestei îndeletniciri, interesele mediului să fie pe primul plan, să respecte regulile de ocrotire a vânatului, să fie un bun tovarăş de vânătoare etc. Mihai Drăguţu reia şi sfaturile lui Costache Negruzzi, destul de vechi, dar valabile şi azi atât pentru actualitatea lor cât şi pentru istoria literară: 1. „Puşca mai bine să fie mai grea, spre a fi sigur că vii seara acasă cu ambele mâini, căci numai două ai”; 2. „Cei mai frumoşi la vânătoare sunt cei corecţi, chiar dacă au tolbele goale”; 3. „Fereşte-te de vânătorii tineri, rămâi în urmă, căci dacă văd vânatul îşi pierd minţile şi slobod focul fără a ţine seama de vecinătate”; 4. „Un începător s-ar cădea să aibă în faţă un om pe a cărui spate să scrie: Nu te grăbi!”; 5. „Eu mai bine vânez când sunt singur”. Pornind de aici, autorul prezintă foarte multe întâmplări plăcute şi neplăcute cu personaje concrete, în mare parte vânători. De remarcat arta povestirii din perspectiva insului avizat, Mihai Drăguţu punând accent pe detaliul relevant, pasaje descriptive te introduc într-un topos specific temei prin folosirea unui stil care trădează calităţile scriitoriceşti ale autorului. Cititorul va constata că Mihai Drăguţu este un creator de atmosferă, aspect foarte important pentru sfera vânatului.

Vorbind despre valorificarea valenţelor creative, în afară de modul de prezentare a faptelor, mod relevat mai sus, Mihai Drăguţu e şi poet. E drept, un poet care nu umblă după metafore, ci după „alcătuiri” rimate care au la bază un triptic declarat: „Timpul este cel mai folositor sfetnic al omului”, „Râzând biciuim moravurile” şi „Râzând spunem adevărul”. O parte dintre creaţii fac referire la etica vânătorească axându-se pe cele trei „boli incurabile de care a suferit şi încă mai suferă omenirea” – prostia, lăcomia şi lăudorăşenia: „Cum stăteam aşa pe gânduri, mulţumit de rezultate şi cu sufletul deplin, / Îmi apare drept în faţă, dintr-un zmeuriş de mure, nelipsitul MOŞ MARTIN. / Fără a mai sta pe gânduri, dintr-un loc drept în cap l-am împuşcat, / L-am eviscerat îndată şi în geantă l-am băgat… „(„Geanta de vânătoare”) sau epigramele dedicate „Unui vânător inginer silvic” din care reţinem două: 1. „Vânător nevoie mare, / Şi cu state-ndelungate, / Cum ocheşte şi cum trage / De vânat nu are parte”; 2. „Întrebat de un amic / Ce metode foloseşte, / I-a răspuns cu mult aplomb, / El vânatu – „ocroteşte”.

Cartea lui Mihai Drăguţu rămâne una de specialitate, raliindu-ne total dedicaţiei făcute încă de la început: „În calitate de om al literelor, care a depus arma şi a îmbrăţişat condeiul, ca om consacrat scrisului, vreau ca modesta mea lucrare cinegetică, în care am încercat să aştern pe hârtie ce mai ştiu despre vânatul, vânătorii şi vânătoarea de pe aceste meleaguri, să constituie o lectură cât mai plăcută şi mai atractivă…”. Ceea ce a reuşit pe deplin.

20170423_141026

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus