Pelerin pe Drumul Crucii-Via Dolorosa

Pelerin pe Drumul Crucii-Via Dolorosa

O călătorie la Ierusalim nu poate fi împlinită, pentru un creștin, dacă acesta nu parcurge Via-Dolorosa, Drumul Crucii – pentru a ajunge în final la Sfântul Mormânt.

Se știe preabine că la musulmani, cine nu a mers măcar o dată în viață să se închine la Mecca, e un nevolnic, hulit de comunitate.

La noi, la creștini, cel puțin în ultimii ani, grație unui program de pelerinaj accesibil, patronat de către Patriarhie și de către mitropolii, zeci de mii de români au ajuns în Țara Sfântă- pe urmele Mântuitorului.

Primii creștini români au ajuns la Sfântul Mormânt acum mai bine de trei sute de ani. S-au consemnat în diverse documente de epocă cum plecau credincioșii într-un pelerinaj la Ierusalim. Se organizau în grupuri, de la câteva zeci, la câteva sute de oameni, și însoțiți de fețe bisericești porneau spre Țara Sfântă pe jos, călătoria lor durând de la câteva luni, la doi-trei ani. Mulți piereau în acest pelerinaj, dar cei care se întorceau din Țara Sfântă erau foarte prețuiți în comunitățile lor fiindcă aduceau cu ei pașii Mântuitorului…

Drumul Crucii – Via Dolorosa sau Via Crucis, poartă amprenta numeroșilor credincioși care l-au parcurs în pelerinaj, de-a lungul celor două milenii de creștinism, rememorând patimile Mântuitorului.

L-am parcurs, ca simplu pelerin la mijlocul lunii ianuarie a anului de grație 2015, într-o zi în care termometrele înregistrau la Ierusalim temperaturi de sfârșit de primăvară. Mi-am închipuit că va fi un parcurs asemănător celui văzut în filmul lui Zefirelli, dar nu a fost deloc așa. Cele două milenii care au trecut, au făcut ca unele locuri de pe traseu să se înalțe, așa cum au stabilit cercetările arheologice, chiar și cu circa 70 metri. De aceea Golgota e acum alături de Sfântul Mormânt, în Biserica Învierii.

Drumul Crucii începe din fața Porții Leilor sau Poarta Sfântului Arhidiacon Ștefan din cartierul musulman, și continuă, pe parcursul unui kilometru, până pe Golgota, unde se află Biserica Sfântului Mormânt și este împărțit în 14 popasuri. Nouă dintre ele sunt situate în diferite puncte ale orașului, ultimele 5 opriri având loc în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Fiecare dintre cele 14 opriri este însemnată cu o plăcuță cu numărul ei, iar pe parcurs sunt indicatoare scrise în trei limbi, engleză, ebraică și arabă.

Odinioară, pe aceste locuri se afla cetatea Antonia, și curtea casei lui Pilat din Pont, Pretoriul, locul unde a avut loc judecata lui Hristos și condamnarea la moarte.

Cu mare emoție am intrat aici într-o mică biserică ortodoxă, ridicată deasupra peșterii de piatră unde a fost închis Mântuitorul. În temniță ajungi coborând niște trepte abrupte. În mica încăpere unde a stat întemnițat Iisus poți vedea și acum cele două găuri scobite în piatră unde erau introduse picioarele celor întemnițați si legate cu lanțuri grele. Alături de celula Sa, se află celula unde a stat întemnițat tâlharul Barabas. La mică distanță de acest loc se află și Biserica catolică “Ecce Homo!” – “Iată Omul!”, amintind de cuvintele cu care Pilat L-a prezentat pe Iisus mulțimii, ridicată pe locul unde Mântuitorului i s-a pus pe cap coroana de spini și a fost împins pe Drumul Crucii.

De la Pretoriu, Drumul Crucii coboară spre Valea Tyropeon, care trece prin mijlocul vechiului Ierusalim. Când ajungi la întretăierea a două străzi, una ce vine de la Poarta Leilor și alta de la Poarta Damascului, ești atenționat printr-o plăcuță că aici se află al treilea popas, unde Hristos a căzut sub povara Crucii, pentru prima oară. Locul este marcat de o capelă poloneză, unde poți vedea un basorelief ilustrând scena respectivă.

Cum te deplasezi apoi spre stânga, pe strada Damascului, ajungi în mijlocul Cetății Sfinte, acolo unde tradiția spune că Hristos a întâlnit-o pe Maica Sa. Aici, la al patrulea popas, se află acum o mică capelă armenească, pe podeaua căreia se află două urme de sandale, ele amintind de urmele pașilor Maicii Domnului. Locul unde Simon din Cirene a fost silit să-l ajute pe Mântuitor să ducă Sfânta Cruce este cel de-al cincilea popas. Mergând apoi la dreapta, pe o străduță îngustă, ajungi la Biserica Sfintei Veronica, cel de-al șaselea popas al lui Iisus. Pe un zid se află scris în piatră un text care vorbește despre Veronica, cea care a șters sudoarea de pe fața Mântuitorului cu o maramă pe care s-a imprimat chipul Său, aceasta fiind socotită a fi cea dintâi icoană nefăcută de mâna omenească. Imediat după acest popas, ajungi pe niște trepte pe strada Bazarului. Următoarele trei popasuri se află la distanțe mici între ele. Sub greutatea lemnului Crucii, la al șaptelea popas, Mântuitorul cade pentru a doua oară la pământ. Locul este marcat de o capelă franciscană. Al optulea popas, locul unde Mântuitorul a mângâiat-o pe Maica sa, pe femeile mironosițe si pe toate femeile credincioase care plângeau pentru El, este marcat de o inscripție aflată pe zidul Mănăstirii greco-ortodoxe Sf. Haralambie ridicate aici. A treia cădere a Domnului este marcată ca fiind al nouălea popas. Aici se află Patriarhatul Copt din Ierusalim și o mică capelă deschisă pelerinilor. Următoarele popasuri sunt în Biserica Sfântului Mormânt.

Stânca uriașă, de gresie albă, Golgota, pe vârful căreia a fost înfiptă Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Hristos, se află acum în Biserica Sfântului Mormânt. Intrând în Biserica Sfântului Mormânt, ești cucerit de frumusețea acesteia, sporită de mulțimea candelelor aprinse. Chiar în față se află Piatra Ungerii, unde trupul lui Iisus a fost pregătit pentru a fi înmormântat. La dreapta, urcând niște trepte înalte, ajungi pe Golgota de odinioară. Aici se află locul unde Mântuitorul a fost bătut în cuie, pe cruce, sub ochii mamei sale- scenă ilustrată de un superb mozaic.

În stânga, lângă locul punerii pe Cruce a trupului Mântuitorului, se află piatra muntelui Golgota, unde a fost înfiptă Sfânta Cruce, marcată acum de un altar ortodox grecesc. Aici, credincioșii pot pune mâna în scobitura în care a fost înfiptă Sfânta Cruce și unde, tradiția spune, că s-ar fi găsit craniul lui Adam, încheindu-se astfel un ciclu din istoria omenirii.

După moartea Mântuitorului, trupul acestuia a fost așezat pe Piatra Durerii sau Piatra Ungerii, unde a fost uns cu mirodenii și înfășurat în giulgiu, pentru a fi depus apoi în mormânt. Această piatră de culoare roșie, dreptunghiulară, este unsă mereu cu mir, deasupra ei atârnând mai multe candele. Este locul unde credincioșii care intră în Biserica Învierii îngenunchiază și se roagă pentru familiile lor și pentru cei dragi, sfințind diverse lucruri aduse cu ei.

După închinarea și sărutarea Pietrei Ungerii, credincioșii se aliniază smeriți la Sfântul Mormânt, pentru a se închina și a săruta locul unde a fost așezat trupul Mântuitorului. Acolo este amenajată o micuță biserică în miniatură care adăpostește lespedea – locul cel mai sfânt al creștinătății. Cum intri în Sfântul Mormânt, dai mai întâi de camera îngerului care este numită așa deoarece aici a fost piatra care a astupat mormântul și pe care a stat îngerul, cel ce a vestit femeilor Invierea. A doua cameră adăpostește lespedea lustruită de lacrimile și rugăciunile milioanelor de credincioși care s-au perindat în cele două milenii trecute, lespede pe care a fost așezat trupul Mântuitorului.

Timpul de închinare care ți se oferă la Sfântul Mormânt de către călugărul grec, cel care gestionează acest pelerinaj- fiindcă biserica greacă este stăpână aici- este limitat la câteva zeci de secunde. De regulă, credincioșii intră înăuntru câte trei deodată. Lespedea este luminată de câteva candele. Când atingi cu fruntea piatra acesteia și conștientizezi că ea a găzduit trupul Mântuitorului, un fior te cuprinde și te conectează la nemurire.

Aici, în fiecare an, de aproape 20 de veacuri, în Sâmbăta Mare, în timpul Vecerniei, apare Sfânta Lumină. Vata așezată pe lespede se aprinde după ce o rază coboară din cupola bisericii și focul, care timp de câteva minute nu frige, este cules de către Patriarhul Ierusalimului și transmis credincioșilor din întreaga lume creștină. Oamenii de știință care au cercetat fenomenul la fața locului nu și l-au putut explica.

Pentru un creștin adevărat, încărcătura spirituală acumulată pe Drumul Crucii, explodează pur și simplu după închinarea la Sfântul Mormânt, momentul fiind copleșitor. De aceea, te simți apoi cu totul alt om.

Această întâlnire unică cu Divinitatea dă vieții tale un nou sens…

Vasile TIMOFCIUC

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus