PANDELICA RADEŞ: TIMPURI TRECUTE (XXVIII)

PANDELICA RADEŞ: TIMPURI TRECUTE (XXVIII)

68. Permanent am susţinut venirea tinerilor din Bucovina ocupată la Iaşi, la studii universitare. Primii au venit cu dosar făcut în Basarabia. Am mers personal la Cernăuţi şi am discutat cu studenţii din anul I, căci ei începeau anul universitar în septembrie. Prin sponsori, făcusem rost şi de burse. Încă nu erau reglementate relaţiile între România şi Ucraina, spre a se oferi burse de statul român. Cu durere în suflet îmi amintesc de K.G.B.-istul Grigore Bostan, rectorul Universităţii din Cernăuţi, care le-a cerut studenţilor să nu accepte propunerea, iar profesorilor le-a interzis să mă cazeze, în speranţa lui că voi fi nevoită să plec. În familia lui Grigore Bostan se vorbea doar în limba rusă, iar fiica lui, în ultima clasă de liceu, nu ştia nici un cuvânt în româneşte. A ajuns, totuşi, studentă la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, ajutată de fratele soţiei lui Grigore Bostan, care avea o funcţie mare în Securitate la Kiev.  Mai târziu, securiştii de la noi l-au făcut academician.

 

69. În Ţinutul Herţa am avut grijă să aprovizionez bisericile cu cele necesare la strană şi altar, iar când a ars altarul bisericii din Culiceni, doi studenţi din acelaşi sat, dar care studiau la Iaşi, m-au anunţat, astfel că am făcut rost de toate cele necesare pe care le-am trimis acolo.  În permanenţă am trimis sute de acatiste ale unor sfinţi, care s-au împărţit în mod gratuit credincioşilor de către preoţii lor, care veneau adesea la Iaşi. Numai în 2016, exact la o săptămână după Paște, am trimis prin preoţii de acolo 2650 de acatiste cumpărate de mine în colaborare cu alte femei patriote credincioase. Tot atunci, am trimis 800 de acatiste şi în Basarabia, în Chişinău fiind distribuite de doamna Maria Bulat-Săhărneanu, la rândul ei o mare patriotă. Le-a distribuit, în special, în spitale, începând cu cel de oncologie. Au urmat alte 1000 de acatiste împărţite tot de Doamna Săhărneanu.

 

70. În ianuarie 2018 am editat cea de-a zecea carte a mea: „În amurgul vieţii”. Am grăbit pe cei de la editură să-mi tipărească până a doua zi, adică 23 ianuarie, cât mai multe exemplare, deoarece mă înţelesesem prin telefon, ca în ziua de 24 Ianuarie să treacă pe la mine şi delegaţia de la Cernăuţi, Iuri Levcic şi cei doi solişti, dar şi soţii Săhărneanu din Chişinău, să le donez toate exemplarele scoase, pentru a le duce în localităţile şi zonele lor. Cărţile mele, „Golgota Neamului Românesc”, „Lacrimă şi vers”,  „Rime şi portative”, „Basarabie, rupe-ţi cătuşele!” şi „În amurgul vieţii” au fost împărţite celor 100 de primari din Basarabia care, în martie 2018, au venit la Iaşi unde „Acţiunea DA” a organizat  semnarea „Declaraţiei de Unire”.  În iunie 2018, doamna Săhărneanu a realizat cu mine un material despre Centenarul Unirii, despre Basarabia etc. La plecare  i-am dăruit foarte multe cărţi de-ale mele cu scopul de a le împărţi basarabenilor. În prima săptămână a lunii iulie 2018, un grup de solişti vocali din zona Herţa-Cernăuţi, însoţiţi de prof. Mihaela Lupu (fostă Luncaşu), a participat la „Festivalul Cântecului Românesc” de la Iaşi. Cu acest prilej m-au vizitat şi mi-au adus pământ de sub teiul răsădit de tatăl meu în curtea casei părinteşti din Mihoreni, pe când era copil.

71. Acum, voi povesti câteva întâmplări pe care le-am avut cu unele personalităţi politice contemporane mie. Voi începe cu Corneliu Coposu. Era în anul 1990, luna mai, la o săptămână după „duminica orbului” când au avut loc alegeri, când era firesc să iasă câştigători  comuniştii din eşalonul al II-lea, care s-au erijat în apărătorii drepturilor poporului, beneficiind de ajutorul substanţial al securiştilor care făcuse parte din tabăra opozanţilor lui Ceauşescu, dar şi de ignoranţa populaţiei care era total neinformată. Atunci, am fost solicitată de conducerea P.N.Ţ.c.d. să ajut la organizarea primirii domnului Corneliu Coposu, căci aflat în Iaşi, urma să viziteze noul sediu al partidului. Deşi aveau mulţi membri care ar fi putut face acest lucru, deja se aflase în mediul politic că sunt o mare luptătoare împotriva F.S.N.-ului şi mai ştiau că fără să mi se pună la dispoziţie cele necesare, în  timpul cel mai scurt pot organiza un eveniment. Am adus un buchet mare de garoafe albe  fiindcă fusese, cu o zi înainte, ziua de naştere a domnului Coposu, un colac mare, prosop şi toate ce se cer pentru o astfel de primire. Personal, i-am înmânat şi poezia mea, „Bine-ai venit, Mihai I”,  alături de o fotografie a Regelui Carol I.  Atunci a fost momentul în care m-am aflat pentru prima dată în faţa acestui om „adus pe lume”  spre a ne conduce, spre a ne apăra. A înclinat privirea în faţa mea şi asculta cele spuse de mine: „Mă înclin în faţa Dumneavoastră, precum în faţa Altarului nostru de mai bine!” A primit poezia şi fotografia, garoafele albe, apoi a ridicat privirea şi m-a întrebat cum mă numesc. M-a sărutat pe frunte, sărut ce mi se pare că-l simt şi în acest moment.

Ne-am mai văzut, cred, în anul următor de două ori, cu prilejul unor conferinţe la nivel naţional, al conducerilor locale şi zonale ale Societăţii „Amicii Regelui Mihai”. De fiecare dată mergeam la el împreună cu prof. dr. Mihai Dorin şi cu Arthur Chomiuc, preşedintele societăţii., unde eu eram vicepreşedinte pe ţară şi coordonator pentru zona Moldova unde reuşisem să înfiinţez peste  40 de filiale. Înainte de întruniri, mergeam să ne sfătuim cu acest mare iubitor al Regelui Mihai, spre a şti ce avem şi ce nu avem voie să facem ori să discutăm în cadrul acestora. (VA URMA)

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus