PANDELICA RADEŞ: TIMPURI TRECUTE (XXV)

PANDELICA RADEŞ: TIMPURI TRECUTE (XXV)

59. Trebuie să precizez că membrii Societăţii „Ştefan cel Mare” nu plăteau nici un fel de cotizaţie, aşa că cel care asigura permanenţa de la 9:00 la 19:00, inclusiv sâmbăta, era neplătit şi neoferindu-se nimeni să ajute, măcar prin rotaţii, am făcut-o eu, timp de aproape un an, inclusiv sâmbăta, când salariaţii erau liberi şi puteau veni să se înscrie şi să completeze Formularul Helsinki – Drepturile omului, pe care le primeam printr-o filieră timişoreană. Precizez că fără acest formular nu se putea trece Prutul, în Basarabia.

O altă dovadă că nu era dorită activitatea Societăţii care, de fapt renăştea sentimente frăţeşti ce, în final, ar fi putut duce la Reîntregirea Neamului, a fost într-o după amiază când ştiau că eu sunt singură şi că în Primărie nu se afla nimeni care, eventual să mă apere, a năvălit în sediu un grup al securiştilor prea bine cunoscuţi în Iaşi, în frunte cu medicul balneolog Vlad Bejan, care nu prea se remarcase cu nimic în profesia sa. Aceştia, pur şi simplu, au tras de mine, să mă scoată din sediu şi să-mi poată lua cheile. Eu am pus cheile în sân, m-am prins cu mâinile de uşă şi nu m-au putut scoate.

60. Tot în 1990, dar în luna martie, împreună cu Mihai Dorin am înfiinţat „Mişcarea Monarhistă din România”, am început să scriu poezie monarhistă având la bază sentimentele mele care rezonau cu binefacerile monarhiei româneşti şi importanţa ei în implicarea unor evenimente aducătoare de civilizaţie, de stabilitate, de bunăstare, de succesiune regulată la putere a celor două partide politice. Eram copil şi ştiu că parlamentarii care reprezentau satul şi comuna mea, erau boierii, căci erau şcoliţi. Oamenii îi întrebau pe cine să voteze, iar ei spuneau că fiind la putere nu vor face o campanie agresivă, pentru a putea câştiga alegerile celălalt partid. Vouă, dacă vreţi să vă fie bine, votaţi pe „cutare” şi pe „cutare”, adversarii noştri. Nu era „ciomăgeală” sau fraudă electorală. În sate nu se practicau furtul, lenea, beţia, divorţurile, asasinatele etc. Preotul şi învăţătorul erau cei ce soluţionau orice neînţelegere dintre membrii familiei şi ai societăţii. Regii trăiau modest. Spre exemplu, Carol I îşi cârpea singur mantaua şi cizmele, iar subvenţia primită de la Stat pentru cele necesare, o parte o folosea pentru cheltuielile ce vizau vizitele efectuate de ei sau de cheltuielile   ce le necesitau vizitele unor şefi de state. Carol I punea lunar bani într-un cont special din care erau ajutate căminele de bătrâni şi cele de copii. În timpul său am intrat în rândul naţiunilor civilizate ale Europei prin acte precum: câştigarea Independenţei; aducerea lui Carol Davila care a început canalizarea Bucureştiului, pavarea străzilor, înfiinţarea primelor şcoli sanitare etc. Mai mult, şi-a pregătit urmaşul la tron, trimiţând împreună cu familia Brătenilor, mari profesori în Germania care, timp de un an au pregătit pe cei doi fii ai fratelui său în Istoria, Literatura şi Tradiţiile Neamului Românesc, punând accent pe vorbirea în româneşte. După un an, cei doi fii au fost testaţi şi cel mai bun, adică Ferdinand, a fost înfiat. În vremea Monarhiei, legea era lege, dovadă că astfel a respectat Constituţia Carol I, încât a „sacrificat-o” pe Regină, trimiţând-o la mama ei, cu interdicţie de a reveni în ţară, până după căsătoria fiului Ferdinand. A făcut acest lucru pentru că Elisabeta a mijlocit vreo două întrevederi scurte între tânărul Ferdinand şi Elena Văcărescu, domnişoară de onoare a Reginei, a fost deosebit de educată, poetă, iar Constituţia României interzicea căsătoria urmaşului la tron cu o româncă, deoarece s-ar fi format o camarilă în jurul tronului, ca în vremea lui Cuza când se ajunsese ca această camarilă să încalce Constituţia şi legile ţării după bunul plac. Dacă Constituţia Monarhiei interzicea acest lucru, Republica ne-a oferit din plin aceste încălcări flagrante, prin camarila din jurul lui Iliescu, Ponta, iar cele din vremea lui Dragnea au depăşit orice măsură.

61. Ferdinand a fost căsătorit „de către Ţară”, adică s-au făcut nişte calcule politice care să-i fie ajutor României, dacă va fi nevoie. Aşa s-a hotărât căsătoria cu Maria de Edinburgh. Aceasta era fiica Marii Ducese Maria, fiica familiei ţariste de Rusia, care era căsătorită cu Alfred, fiul Reginei Victoria a Angliei, întemeietoarea Marele Imperiu Colonial al Angliei. A fost cerută în căsătorie de o delegaţie parlamentară care i-a adus în dar un costum naţional românesc, deşi nici nu avea 16 ani împliniţi. Venită în România s-a dovedit a fi zburdalnică, dornică de lux şi petreceri, de călărie şi partide de vânătoare, ceea ce nu era pe placul bătrânului Carol I care era foarte econom şi chibzuit, aşa că atunci când au apărut primii copilaşi, Mariei i s-a interzis să se ocupe de educaţia lor, ba chiar şi de a-i vedea. Dar problemele ţării au maturizat-o pe Maria, aşa că ea a fost „singurul bărbat de la Palat”, după cum spunea consulul francez, căci a fost sufletul Rezistenţei în Primul Război Mondial. Regina Maria, după ocuparea teritoriului românesc de către Germania şi Austro-Ungaria, din care a rămas doar Moldova, s-a refugiat la Iaşi chiar în ziua în care şi-a înmormântat ultimul copil: pe Voievodul Mircea. Ajunsă în Iaşi, a locuit întâi într-un vagon, în gară, împreună cu toţi copiii, apoi în actuala Casă a Copiilor, din faţa Fundaţiei. Ea a organizat cazarea, hrana tuturor refugiaţilor şi a celor un milion de soldaţi ruşi trimişi de Ţar spre a opri, în partea de N-V, venirea austriecilor. În acelaşi timp a organizat funcţionarea spitalelor, construirea de barăci pe malul Bahluiului şi îngrijirea răniţilor. Mergea adesea în tranşee şi îmbrăţişa ostaşii epuizaţi de gripă şi febra recurentă care îi decima, până la decesul a 50 de ostaşi pe zi. (VA URMA)

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus