PANDELICA RADEŞ: TIMPURI TRECUTE (XXIII)

PANDELICA RADEŞ: TIMPURI TRECUTE (XXIII)

55. Atunci,  Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Mariţa Cioabă, din zona Sibiului. Aceasta fusese menajera Anei Pauker apoi, promovată la Ambasada Bulgariei. Oricum, ea se bucura de mare trecere – la nivelul ei – printre comunişti, aşa că era invitată la petrecerile C.C. al P.C.R. când îl lua şi pe Ion Iliescu, să o însoţească. Prima lui promovare, dar şi un fel de testare a puterii lui de a mobiliza masele, a fost când l-au trimis în Albania, pentru refacerea ţării, după război, apoi a fost trimis în Tabăra de Muncă Patriotică pe Şantierul Bumbeşti-Livezeni. Terminând liceul, a fost trimis, cică la studii, în URSS la Politehnică. De fapt, el a urmat o şcoală specială de securitate din localitatea Saratov,  ce se numea “Maschinovca”. Acolo a fost ales preşedinte al Uniunii Internaţionale a Studenţilor despre care se spunea că are sediul la Praga, dar de fapt, sediul era într-o cameră de hotel din Moscova. Despre viaţa lui Ion Iliescu am studiat o carte în preajma alegerilor din 1996. Cartea era scrisă la un centru European creat special pentru a se documenta şi a redacta vieţile oamenilor de stat din întreaga lume. Cartea se numea, dacă mai ţin minte bine titlul, “Biografia secretă a lui Ion Iliescu”. Apărând în preajma alegerilor din 1996, FSN-iştii au primit dispoziţie, în secret, ca să plece cu o dubiţă – farcă o văd: era alba – şi să cumpere de la chioşcuri toate exemplarele pe care apoi le ardeau. Totuşi, vânzătoarea de la un chioşc de ziare, care îmi opera zilnic “România liberă”, căci primea doar trei exemplare, a “pus mâna” pe o astfel de carte pe care am purtat-o  de la unul la altul, astfel citind-o mulţi ţărănişti.  Eu am şi conspectat-o ş ice-am notat, am trimis la arhiva mea personală de la Botoşani. Când Ion Iliescu era preşedinte, nu s-a mai răspuns cu Mariţa Cioabă, cea care l-a crescut aşa că ea mărturiseşte într-un interviu dat la ziar, că atunci când e vreme bună şi se simte în stare, se duce şi cerşeşte la biserică. Nora de la celălalt băiat, de fapt frate vitreg cu Ion Iliescu, făcut cu Maria-concubina, era soră medicală în cadrul spitalului “Gh. Marinescu” din Bucureşti, o mai ajuta uneori pe bătrână, dar fiind văduvă, nici ea n-o ducea prea bine. Rămăsese văduvă, în urma unei misiuni secrete în care Nicolae Ceauşescu îl trimisese peste hotare pe fratele lui Ion Iliescu, unde aranjase să fie adus acasă în sicriu de plumb.

Revenind la momentele Revoluţiei, a fost chemat imediat Militaru dâdu-i-se ca sarcină să răspundă de armată. Şi acesta urmase Academia tot la “Frundze”. Era clar că totul era o lovitură de stat, organizată de eşalonul al II-lea al C.C. al P.C.R.

 

56. Evenimentele din Decembrie 1989 au adus un fel de descătuşare şi multă speranţă românilor din Ucraina.  În acest context, au cerut protoereului pentru satele româneşti să facă demersuri pentru ca să poată veni  românii ortodocşi la Iaşi, pe 12 octombrie 1990,  la sărbătorirea  Sfintei Parascheva. S-au făcut liste cu numele şi suma data de fiecare înscris, urmând să se întâlnească la graniţă, unde urma ca după un apel nominal de pe lista cu înscrisuri să poată trece. La gara din Suceava urma să se urce în tren, iar delegatul să achite biletele. Dar oamenii n-au mai avut răbdare, au trecut granite şi în grupuri, au plecat spre gara Suceava. S-ar părea că au urcat şi unii care n-au avut cui plăti în acea învălmăşeală, aşa că o mulţime de credincioşi au ajuns în Iaşi.

Era după miezul nopţii când la uşa mea a sunat cineva. Era Anica Burlă, soţia unui văr primar care locuia în satul natal al tatălui meu, în Mihoreni. Însoţită fiind de 12 persoane, le-am cazat pe unde am putut, chiar şi pe jos unde am aşternut plapume. Anica a dormit în pat cu mine. În acel grup era profesoara de geografie, soacra primarului, elevi de-ai săi, vecini. A doua zi, după ce  le-am dat ceva de mâncare, au plecat la Mitropolie pentru a trece pe la racla cu moaştele Sfintei Parascheva. La prânz s-au întors la mine acasă unde, ajutată de cumnata mea, Nuţa, am pus mesele cu mâncare. Am pus  lumânări aprinse şi colaci, în memoria celor morţi în deportările din Siberia. Totul s-a terminat într-un mod destul de emoţionant. În noaptea următoare au dormit tot la mine, care pe unde au putut. A doua zi, la intrarea în curtea Mitropoliei, pentru a se întâlni cu preotul lor, au dat năvală peste mine alte şi alte personae. Doreau şi ele cazare pentru a nu mai sta o noapte în frig, dormind pe pământ. Atunci am apelat la fratele meu şi la o colegă de la Cenaclul Literar “Ion Creangă” rezolvând, credeam eu, problema.  N-a fost să fie aşa. Deodată a apărut un grup de bătrâni din zona Cernăuţi, toţi îmbrăcaţi în costume naţionale româneşti, cu iţari şi sumane pe umeri. Solicitau şi ei cazare. Fiind destul de mulţi, am apelat la Grupul Şcolar “Vasile Pavelcu”, adică Şcoala de surdo-muţi, care-i vecină cu blocul meu. L-am sunat pe director care a încuviinţat eliberarea câtorva dormitoare şi, mai mult, le-a asigurat şi o masă caldă. În ziua următoare au ascultat Sfânta Liturghie, apoi au hotărât să plece. Am luat legătura cu fratele meu care lucra la o intreprindere  ce făcea parte din acelaşi minister cu CFR-ul. Acesta s-a dus la şeful gării din Iaşi, i-a explicat situaţia, cerând o garniture cu câteva vagoane, care i-a transportat gratuit până la Suceava. De acolo, imediat e graniţa.

Plecarea la gara din Iaşi s-a făcut în felul următor: în fruntea mulţimii mergeau preoţii cu drapele tricolore, iar mulţimea cânta cântece patriotice româneşti. Eu şi fratele meu mergeam alăturide preoţi, în fruntea grupului. După ce au urcat toţi în vagoane, iar fratele meu s-a încredinţat că au urcat toţi, s-a dat semnalul de plecare a trenului. Acolo, în gară, le-am citit poezii de-ale mele care vorbesc despre durerea românilor rupţi de Ţara Mamă. (VA URMA)

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus