PANDELICA  RADEŞ:  TIMPURI  TRECUTE (X)

PANDELICA RADEŞ: TIMPURI TRECUTE (X)

30. Şi iată-mă, la sfârşitul lui noiembrie, în prima mea zi de prezenţă în clasă la Şcoala Medie Tehnică de Statistică din Botoşani! Prima oră a fost una de Limba rusă. Profesorul Dumitriu a întrebat cine lipseşte, iar eleva de serviciu i-a răspuns că nimeni. Profesorul s-a mirat un pic, dar eleva de serviciu i-a explicat că aveau o colegă nouă. Atunci profesorul mi-a spus că de ce am mai venit fiindcă deja suntem la sfârşitul lunii noiembrie – cred că era 24 sau 25 noiembrie -, iar la sfârşitul lui decembrie încep examenele şi colocviile care se vor continua până în a doua parte a lunii ianuarie, când intram în vacanţă în acelaşi timp cu studenţii. Trebuie să precizez că şcolile de acest tip erau doar şase în toată ţara, că funcţionau după modelul sovietic, adică aveau două semestre, nu existau manuale, învăţam după tratate studenţeşti pentru obiectele statistică, planificare şi contabilitate, tratate ce erau traduse din ruseşte, cu multe, foarte multe greşeli. Nu se puneau note, se acordau doar calificative: „insuficient”, „suficient”, „bine” şi „foarte bine”. Elevul care avea media „foarte bine” la un obiect, era scutit de colocviu la acea materie. Erau 22 de obiecte din care, în iarnă, la jumătate din ele se dădeau examene şi la jumătate colocvii, iar în vară (iunie) se proceda invers: examenele din iarnă deveneau colocvii şi colocviile deveneau examene. Deosebirea dintre examene şi colocvii consta în aceea că la primele se dădeau lucrări scrise, la cele din urmă se trăgeau bilete şi examinarea era orală.

Revenind la prima oră de curs, i-am spus profesorului Dimitriu că nu voi pierde anul, deşi nu aveam notiţe, şi că voi lua examenele. Am împrumutat caiete de la colege, începând să învăţ după un program făcut de mine: citeam o lecţie, dormeam puţin, timp în care se fixau cele citite fără să se amestece cu alte lecţii. Colegele făceau haz: „Cea nou venită, doarme toată ziua!”. La sfârşitul lunii ianuarie aveam doar un calificativ de „bine”, la economie politică. Restul erau numai de „foarte bine”, aşa că am fost scutită de colocvii.

La internat n-am fost primită niciodată pentru că venitul familiei mele depăşea 2500 lei, dar până în primăvară, două colege din comuna mea, Hăneşti, au alăturat paturile şi eu am dormit pe locul creat prin această alăturare. Conducerea şcolii mă tot ameninţa că n-am voie să stau în internat, că ar trebui să vină părinţii să-mi caute gazdă, dar eu începeam să plâng spunându-le că tatăl meu lucrează la Gostat şi nu se poate învoi. Pe atunci nu erau telefoane şi nu puteau verifica spusele mele. Spre primăvară ai mei mi-au găsit o gazdă, undeva prin spatele Liceului „Laurian”. După primul trimestru al anului I, am primit bursă de merit, care era o indemnizaţie de 40 lei pe lună. Cei merituoşi primeau 60 lei pe lună, iar bursa şcolară era de 125 lei pe lună. Puteau primi aceste burse toţi elevii care aveau venitul familiei sub 2500 lei lunar, indiferent de situaţia la învăţătură. Eu primeam doar 40 lei din cauza venitului familiei. Aveam o colegă ce avea aproape toate calificativele „insuficient”, însă avea bursă şcolară. Indemnizaţia de merit o primeam o dată la trei luni. La gazdă noi ne făceam focul, ne găteam de mâncare şi asiguram curăţenia. Eram şase fete: surorile Guţu, fiice de învăţători cu pământ şi casă, deci erau „mici burgheze”, eu şi sora mea mai mică şi alte două fete din acelaşi an cu sora mea, ambele dintr-un sat vecin cu satul meu natal, Borolea.

Astfel, am ajuns în anul al III-lea când s-a „lichidat” Şcoala Medie Tehnică de Statistică şi elevii buni la învăţătură au fost repartizaţi la Liceul Comercial sau la cursuri de cadastru, la alegere. Eu am ales a doua variantă, căci după Şcoala Medie Tehnică de Statistică sau după orice liceu de specialitate, nu aveai voie să mergi la o facultate, decât după doi sau trei ani de producţie. Aveam în gând să urmez o facultate. După cursuri am funcţionat ca tehnician cadastru la Secţia Agricolă a raionului Săveni. Între timp am făcut cerere la Ministerul Învăţământului să-mi aprobe să mă înscriu în clasa a X-a, provizoriu, în catalog. Era în vara anului 1955. Mi s-a aprobat să închei primul pătrar al clasei a X-a, apoi, în timp de două săptămâni, să-mi susţin examenele pentru clasele a VIII-a şi a IX-a, fiind scutită de limba latină şi germană. Era ultimul an când se termina cu clasa a X-a. În felul acesta, învăţând pe rupte, în anul şcolar 1955-1956 am absolvit clasele a VIII-a, a IX-a şi a X-a. Astfel că mi-am dat Capacitatea şi m-am putut înscrie la Facultatea de Română-Istorie, secţia Română-Istorie. Venindu-mi aprobarea, pe 24 septembrie 1955, m-am prezentat la Liceul nr. 2 de Fete din Iaşi, în prezent Policlinica pentru Elevi şi Studenţi.

Revin şi fac precizarea că, în timpul cât am fost elevă la Şcoala Medie Tehnică de Statistică, chiar şi când eram la gazdă, din când în când mai serveam masa la cantina şcolii, plătind consumaţia. Rămânea, astfel, indemnizaţia aceea de merit, la care se mai adăuga ceva. Meniul era invariabil: arpacaş cu ulei de cocos, linte, fasole şi, bineînţeles, ciorbă de zarzavat. Pâinea se servea cu porţia pentru că era pe cartelă. Atunci când serveam masa la cantină, predam administratorului cartela de pâine. În rest, ne cumpăram noi pâinea , care era neagră, proaspătă şi gustoasă, aşa că, până la gazdă, o terminam de mâncat. Renumita marmeladă o consumam, atât cât ne-o dădea, doar la cantină, căci în comerţ, la liber, nu exista Era perioada cea grea a NEP-ului, de după război, aplicată de guvernele comuniste la cererea URSS şi despre care am făcut vorbire în rândurile din urmă. (VA URMA)

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus