O POEZIE DE MARIA CERNĂTESCU

O POEZIE DE MARIA CERNĂTESCU

UNGHERE

Într-un colț de viață hoață,

Prinsă cu arcanul ei

Şi legată strâns cu ață,

Prefăcută-s într-un stei.

 

Aveam gânduri deşirate,

Tresăriri în luntrea mea,

Zbateri sumbre şi legate

Într-un ghem din fulgi de nea.

 

În unghere curge smoală,

Focuri ard topind în suflet,

Vâlvătăi în vatră goală,

Nesimțiri în leneş umblet.

 

Arde cerul printre oameni,

Plângem toți, vreau să m-audă,

Neagra noapte printre fameni,

Amăgindu-ne zăludă.

 

Joc de iele mă-nconjoară

Şi îmi râd cu amăgire,

Să mă prind, să nu mă doară,

Vraja spusă la trezire.

 

Sunt la colț cu-arcanul vieții,

Strâns legată ca un fur,

Ce plătesc, doar cerul ştie,

N-am habar şi pot să jur!

 

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus