O  CARTE  DOCUMENT

O CARTE DOCUMENT

RECENZIE de GEORGICĂ MANOLE

În istoria unui popor există momente dramatice. Ele sunt create de oamenii acelui popor, de alte popoare dar şi de vicisitudinile naturii. Inundaţii, cutremure, invazii, războaie sau secete cumplite au pus, adesea, la grea încercare mulţimi de oameni. Un astfel de moment dramatic, de încercare, a fost şi seceta din 1946-1947. Fenomen natural cumplit, seceta s-a adăugat urmelor adânci lăsate de războiul ce tocmai se terminase, dar şi urmărilor ocupaţiei sovietice. Ce putea adăuga un astfel de fenomen, decât o altă tragedie cu nume înspăimântător: foametea? Poporul român a fost nevoit să-şi demonstreze (pentru a câta oară?) capacitatea de mobilizare, bunătate, umanitate şi credinţă care îl caracterizează, stând cu fruntea sus printre atâtea naţii înconjurătoare care, nu de puţine ori, l-au vrut îngenunchiat.

Laura Pumnea şi Cătălin Petrişor, autorii documentarului-investigaţie „(Re)amintiri: Oltenia pentru Moldova. Foametea din 1946 – 1947” (Editura „Antheo”, Craiova, 2016), îl deschid cu enunţul cauzele producerii acestui fenomen denumit foamete. El este, în primul rând, de natură meteorologică: „Ca o concluzie finală, din punct de vedere meteorologic, în Moldova nu s-a putut recolta nimic de pe suprafeţele cultivate, fiindcă a fost secetă începând din toamna anului 1945 şi care a continuat în primăvara şi vara anului 1946. Astfel, „nu s-a scos, la cereale, nici măcar sămânţa folosită”. O altă cauză, spun autorii, a fost războiul: „Prin înrolarea bărbaţilor, forţa de muncă era mult diminuată şi, implicit, producţia agricolă a gospodăriei ţărăneşti scădea proporţional. Anii de război vor aduce multă sărăcie şi suferinţă pentru populaţia României. (…) În concluzie, războiul a însemnat pentru Moldova şi Bucovina, pe lângă nenorocirile şi greutăţile de care a suferit întreaga Românie, şi distrugerile provocate de luptele desfăşurate efectiv în această zonă, factori care au agravat situaţia din această regiune şi au contribuit la Foametea din 1946-1947”. Ocupaţia sovietică este o altă cauză de care cei doi autori nu fac abstracţie, ba chiar o pun pe locul al doilea, între război şi secetă. Stilul de a acţiona al ocupantului sovietic, dar şi plăţile împovărătoare impuse ca despăgubiri de război către URSS, au contribuit la adâncirea efectului negativ produs de foamete.

Pentru diminuarea efectelor ce puteau fi produse de foamete, Comitetul Pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase, constituit la 31 august 1946, a luat o serie de măsuri, printre care şi aceea de a caza copii din Moldova în zone mai puţin afectate de secetă, iar Nicodim, Patriarhul României, a prezentat „Pastorala pentru ajutorarea regiunilor bântuite de secetă”, document redat integral de autori la pag 36 -38. E de reţinut un fragment din „Pastorală” pentru modul apocaliptic în care este prezentată situaţia: „O secetă cum de mult nu s-a mai pomenit în această de Dumnezeu păzită ţară, a secătuit vestita rodnicie a pământului nostru, ameninţând cu foametea ţinuturi întregi. Holdele s-au uscat înainte de vreme, păşunile n-au mai odrăslit hrană pentru turmele care aleargă acum flămânde de-a lungul câmpiilor în căutarea vreunui firicel de iarbă, izvoarele şi pâraieleau secat, pământul însuşi a deschis crăpături ca nişte guri însetate îndreptate spre cer, de unde aşteaptă ploaia binefăcătoare, iar plugarii, după luni întregi de aşteptare zadarnică, cu ochii pironiţi spre bolta Cerului golit de nori, îşi îndreaptă acum privirile rugătoare spre ajutorul fraţilor lor mai puţin loviţi”.

Aproape că nu există „situaţii” (tabele) extrase de la arhivele doljene, şi prezentate în carte, în care să nu apară foarte des nume de copii din Hăneşti. Un astfel de copil a fost şi Maria Bongeag, căsătorită Zbanţ, din satul Moara Jorii, al comunei. Autorii poartă un dialog, redat şi în carte, din care se pot afla lucruri tulburătoare. Povestea poate face obiectul unui scenariu de film de succes, mai ales că, din câte ştiu, această temă nu a fost abordată nici de teatru, nici de cinematografie. De o inteligenţă sclipitoare, Maria Zbanţ (Bongeag), care ţine să precizeze că „aveam cinci ani, dar ţin minte tot. Nu mă pot abţine să nu plâng şi acum la aducerea aminte a acelor zile grele din viaţa mea”, îşi prezintă acele momente dând dovadă de o coerenţă de invidiat. Secvenţe din povestire precum „le mureau copiii de foame”,„scutura sacul de firimituri şi ciuguleam ca puii”, „se ducea lumea din sat la moară şi mătura colbul de pe jos, şi făcea cir”, „ne strângeam cu toţii grămăjoară, ne-nveleam şi stam liniştiţi, ca să nu ne mai mişcăm să ne fie şi mai foame” etc., par rupte, pentru cei de azi, dintr-o ficţiune.

O iconografie bogată, documente din arhive, extrase din presa vremii şi mărturii ale celor care au trăit momentele, pun în evidenţă un gest remarcabil al Olteniei pentru ca toţi cei aflaţi în grija lor să nu fie subiecţii unor alunecări de natură psihologică, ştiut fiind că acestea sunt provocate de forţe exterioare, şi nici să fie obiectul unor prăbuşiri cauzate de eventuale ruperi interioare ce ar fi putut fi produse de desele situaţii extreme la care au fost supuşi.

Aflat la confluenţa dintre literar şi istorie, documentarul-investigaţie a celor doi autori trebuie citit şi continuat, pentru că trebuie să ne cunoaştem istoria în toate aspectele ei, fie pozitive, fie negative.

foame

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus