MARIA BACIU: LUCIAN  VALEA – OMUL CARE A SFINŢIT LOCUL

MARIA BACIU: LUCIAN VALEA – OMUL CARE A SFINŢIT LOCUL

Istoria prezintă fapte, dar şi clădeşte adevăruri care statornicesc imaginea, pe Pământ, a celor îmbrăţişaţi de Dumnezeu.

Trecut prin puşcăriile politice ale comunismului, care nu i-au înfrânt cerbicia, Lucian Valea, român ardelean, patriot, cum sunt toţi ardelenii, a poposit în Botoşani, pentru un timp nu prea îndelungat, plimbându-şi, pe străzile oraşului, statura sa de magister impunător. Vocea sa tunătoare, care nu semăna cu o alta, se auzea până în celălalt capăt de stradă, şi toţi recunoşteau în ea vocea poetului Lucian Valea.

Temperament arzător, a făcut totul cât a putut mai bine, oriunde s-a aflat, chiar dacă a fost „exilat” de comunişti „la marginea lumii”, pe buza Prutului, dincolo de care locuiesc tot români „exilaţi”. A fost profesor de română la Liceul din Darabani, unde a întâlnit un alt poet, profesor strălucit, pe Dumitru Ţiganiuc.

Reşedinţele sale forţate prindeau viaţă acolo unde era el. Spirit neliniştit şi creator, trăia, mai acut decât mulţi dintre semeni, nedreptăţile regimului şi întunericul timpului său. Trăia în respectul pentru adevărul istoriei şi pentru dreptate. Pentru crezul său, a plătit scump, cu ani de puşcărie, condamnat fiind de cei care încă se mai semnau, punând degetul.

La Botoşani, poetul Lucian Valea s-a înconjurat de tineri, pe care i-a încurajat să scrie şi să publice, astfel luând naştere un cenaclu literar, pe care însuşi îl conducea. Cuvântul său avea crezământ şi greutate, devenind imbold pentru cei care-i stăteau alături.

Trecerea sa prin acest oraş, şi în calitate de muzeograf, a însemnat istoria Botoşaniului din punct de vedere cultural. El însuşi poet, şi-a continuat aici opera, făcând şi alte multe activităţi de folos pentru cultură.

Îşi iubea soţia şi pe cei doi copii, despre care a lăsat pagini de trăiri exemplare.

Trăia izbânda celor de lângă el cu o mare şi nestăpânită bucurie. Înţelegea că mediocritatea e dublată de josnicie sufletească, nesuportând-o în preajmă.

4 Martie, ziua de naştere a poetului, este zi de început de primăvară, când se întorc păsările călătoare şi când ghioceii vestesc, prin clinchetul lor, reînnoirea. Iar lui primăvara îi plăcea.

Este ziua când ne gândim la el şi îi aducem un pios omagiu şi mulţumirea că l-am cunoscut ca prieten şi ca mentor.

Întristat şi mâhnit, a plecat să-şi doarmă somnul de veci în ţinutul natal, şi de această dată, trădat şi vândut pe falşi arginţi…

Maestre, poate în lumea în care ai ajuns e mai bine, că pe la noi încă nu s-au limpezit vremurile…

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus