MARIA BACIU: ”LIBERTATEA – SĂRBĂTOAREA NOASTRĂ”

MARIA BACIU: ”LIBERTATEA – SĂRBĂTOAREA NOASTRĂ”

Ce Dumnezeu facem cu viaţa noastră ?!

Închişi în case, ca în morminte ! Nimeni nu vine, nimeni nu pleacă. Ne alterăm, alterând comunicarea, prin tăcere, prin muţenia impusă şi asumată. Privite prin geam, nişte trupuri se mişcă rar şi rar, ca nişte iluzii care nu sunt ale noastre. Strada e pustie, ziua, pustie, aşteptarea, la fel. Nu mai avem nimic drag ? Nu mai dorim ? Nu mai aşteptăm ? Viaţa a fost ? Cât am trăit-o până aici ?! Şi ? Şi nu mai vine nimic ? Ba, suntem asiguraţi că nu mai vine nimic asemănător ! Eu ce să fac cu gândurile mele, cu trăirile mele, cu cuvintele, cu iubirile, cu iluziile, cu faptele ?! Dar tu, cu ale tale, ce faci ? Nu atârnă prea greu ? Nu te sufocă ?

Fiecare bloc, parcă, are un număr de morminte, în care locuiesc morţii fiecărui apartament. Cândva, am intrat şi am ieşit vii din aceste locuinţe. Acum stăm locului, ca şi ele, în ele, cu ele. Ne rezumăm fiecare la el însuşi şi constatăm uscăciunea neîntrebată şi neîntrebătoare. Începem să nu ne mai recunoaştem fiinţa şi nu mai stăm de vorbă cu ea, pentru că, reciproc, nu mai avem ce ne transmite

Mai departe, gândul nu urcă. Nici vrerea, nici dorinţa, nici trăirea. E o tăcere de mormânt în coaja trupului. Şi, dacă ni s – ar da voie să umblăm, tot nu am afla cum de am ajuns aici.

Nişte nori negri, încărcaţi, suprapuşi, stau pe Cer, la fel cum stăm noi în case. Ne reflectăm unii în alţii, ca nişte oglinzi mute. Ceasurile bat oră după oră, fără să le mai ia cineva în seamă. Drumurile sunt la locul lor : goale şi prăfoase. Ziua trece în noapte şi noaptea în zi, fără să le aştepte cineva, fără să le treacă pe răbojul timpului. Totul vine din nenorocirea care a lovit omenirea, Pământul, Universul, în acest an de graţie, 2020. Coronavirusul a inundat omenirea : un dar rău !

Noi, românii, am traversat totdeauna viaţa, însoţiţi de Câinii Destinului. Nimic şi nimeni nu ne-a iertat. Dar viaţa a rămas cu noi, fiindcă o iubim. Se vede că suntem uşor de rănit, dar şi greu de răpus. La un moment dat, nici nu are importanţă unde te afli : gândurile te duc, nu te aduc… Libertatea e sărbătoarea noastră de fiecare zi. Totuşi, nu putem clădi pe dezastre. Însă, viaţa va găsi, şi de data aceasta, o soluţie.

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus