Maria BACIU: ”EMINENȚĂ, BUNĂ SEARA!” (Editura ”Quadrat”, Botoșani, 2019)

Maria Baciu este membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie,  din cadrul Universității ”Al. I. Cuza” din Iași, promoția 1966. După o scurtă perioadă petrecută la Liceul din Trușești, a predat limba și literatura română la Liceul Pedagogic din Botoșani.

De la debutul cu ciclul ”Cercuri” în volumul colectiv ”Solstiții”, poezii, Editura Junimea, Iași, 1986 și, apoi, ”Oglinzi”, Ed. Junimea, Iași, 1988, până la…  ”Eminență, bună seara!”, Editura Quadrat, Botoșani, 2019, Maria Baciu și-a pus semnătura pe alte peste 25 de cărți de versuri și proză.

În deschiderea volumului la care facem referire, autoarea a considerat necesar să facă o ”Precizare”, din care cităm: ”Cartea Eminență, bună seara! este mărturia felului în care îmi exprim eu recunoștința și desăvârșitul respect față de Poetul ”nepereche”, Cel care a conferit cea mai înaltă strălucire Limbii Române. (…)

            Poeziile din această carte, departe de a fi niște ode, exprimă  respectul față de cel mai mare poet român, care a ridicat limbajul poetic la nivelul perfecțiunii prin opera sa, rămasă oglindă a existenței unui neam statornicit în istorie.”

Și iată reverența făcută de autoare  Poetului, în urmă cu două decenii:

”Bună seara, la sfârșit / De mileniu obosit!… / Eminență, bună seara! / Dinspre Tine vine țara / Înspre Tine, să te vadă / Pe un număr șters de stradă, / Într-un colț de țară, dus /

În Moldova cea de Sus, / Într-un sat, ce e și-acum / Într-o vale, un cătun… / Și, pe vechi numele Tău, / Se aștern păreri de rău / Dintr-un asfințit de veac / Nerodit și prea sărac.

            Bună seara, Eminență!

            E mileniul la scadență…

            La grea cumpănă e țara…

            Eminență, bună seara!”

Poeziile / poemele care alcătuiesc prezentul volum au fost scrise ”la intervale mari de timp” mărturisește autoarea și, mai mult, ”în urma consultării multor studii și a unor îndelungi meditații și discuții pe text”. Dar a făcut-o profesionist, cu încredere și ”Speranță”:

            ”M-am trezit că scriu cuvinte

            Pe un petic de mileniu…

            Adumbrit, de nebunie,

            Trece, singur, gândul-geniu.

            Poate mai avem o șansă,

            Poate vom mai vrea să naștem

            Omenirea cea pe care

            Nici n-o știm, nici n-o cunoaștem…”

            Și a (mai) făcut-o ”Întru veșnicia limbii”:

”Am intrat în poezie c-o aripă de mătasă,

În veșminte de nuntire, ca să-i fiu, pururi, mireasă.

Într-un templu cu pereții piramidelor din Soare,

Intră umbra mea și lasă o lumină călătoare…

Trec și eu, privind, sfioasă, dale grele de cuvinte,

Șlefuite, cu migală, multe secole-nainte

Și mă tulbur… Ce înalte-s turnurile Catedralei,

Cât amar șezum și plânsem în consoane și vocale

Până s-a-nălțat Cupola de Lumină spre vecie,

Unde însuși Eminescu este dreaptă mărturie!

 

Pe portaluri, pe icoane, pe pereți, pe uși, pe dale,

Strălucește de un secol numele Măriei Sale!

Și va dăinui de-a pururi în veșmântul limbii noastre,

Dincolo de evi și Furii și de fulgere sihastre!…”

În  prefața cărții, dr. Gabriela Haja, cercetător științific la Filiala Iași a Academiei Române, se întreabă dacă este oportună apariția  unui asemenea volum, în lumea pe care tocmai o trăim. Și răspunsul domniei sale este: firește că da. ”Întâi, pentru că, așa cum a fost concepută, cartea, ca obiect, este o lucrare de artă.(…)  Mai apoi, pentru că limbajul poetic practicat de Maria Baciu este unul cuceritor, prin limpezimea mesajului, prin grația stilistică, prin forța lirică. (…)  În fine, pentru că astfel de cărți sunt cu atât mai necesare astăzi, când limba română este atât de des mutilată, stâlcită, batjocorită. (…)”

            Menționând  faptul că textele poetice sunt însoțite de sensibila și inspirata  grafică a Lilianei Grecu, încheiem  -  succinta prezentare -  cu alte câteva versuri ale Mariei Baciu,  prin care poeta ne atrage atenția asupra necesității înțelegerii în   profunzime a   ”Rostului cuvintelor Lui”:

”Nu-l așteptați aicea pe Poet! / De nu-i în voi, nu-i nici în altă parte. (…)

            Cel ce se-nvrednicește a căta

            Și-a înțelege ce Poetul spus-a,

            Va înflori luminii undeva!

            Să-ncerce! Alt Luceafăr încă nu s-a…”

            Am avut onoarea să fi fost invitat de autoare  și de a fi participat  la lansarea volumului ”Eminență, bună seara!”.  Voci critice autorizate au  rostit acolo cuvinte precum: ”carte de excepție” ”volum  de lux”,  ”carte destinată bibliofililor”, ”carte de patrimoniu” etc.  Aprecieri cu care -  în urma lecturării cărții -  nu pot decât să fiu,  pe deplin,  de acord.

Al. D. FUNDUIANU