LISTA  LUI  OVIDIU  CHELARU

LISTA LUI OVIDIU CHELARU

RECENZIE DE GEORGICĂ MANOLE

Titlul mi-a fost inspirat de un excepţional film, „Lista lui Schindler”, ce a rulat în România cu mai mult de un sfert de veac în urmă. E drept, acelaşi titlu l-am mai folosit şi în 1997 sub forma „Lista lui Gellu”, când se vorbea că poeţii Generaţiei 80 vor apărea într-o colecţie de 30 – 40 de volume de versuri, sub coordonarea lui Gellu Dorian. Prolificul poet Ovidiu Chelaru ( 32 de volume de versuri), preşedintele în exerciţiu al Societăţii Scriitorilor Botoşăneni „Mihai Eminescu”, şi-a făcut propria „listă” cu scriitori cărora le-a găsit loc într-o carte catalogată drept monografie şi intitulată „Nemuritorii” (subtitlul „scriitori de seamă botoşăneni”, prefaţă de Gheorghe Median, Editura „Agata”, Botoşani, 2018). Dacă autorul şi-a încadrat cartea la categoria monografiilor, cred că mai aproape de adevăr este prefaţatorul care o consideră „un original dicţionar literar”. Citesc „lista”. Sunt şaptesprezece scriitori. Îi cunosc pe toţi, am interacţionat cu ei, iar despre cărţile a unsprezece dintre ei am scris sau am vorbit cu diferite prilejuri. Deşi sunt convins că autorul a avut un algoritm pe care l-a folosit în alegerea celor candidaţi la un spaţiu în cartea sa, el nu a fost redat în „Cuvântul autorului”. A extrage anumite nume dintr-un şir ce tinde spre numere mari, presupune ca cel ce o face să aibă acea capacitate de cunoaştere dublată de o ştiinţă a alegerii, aspecte de care Ovidiu Chelaru nu duce lipsă. Absenţa prezentării în extenso a unui astfel de algoritm mă obligă să găsesc câteva repere care asigură pânza pe care au fost pictate portretele.

Scriitorii aleşi fac parte din tagma celor care au o mare putere de a-şi rezolva propriul conflict intersubiectiv prin folosirea în procente bine dozate, pentru pozitivarea propriilor zbateri, a trinomului alegere – compromis – creativitate.

Textul arondat fiecărui nume este rezultatul unor lungi analize în urma aplicării metodei sinelui ca oglindă. Din această perspectivă autorul lasă să se înţeleagă faptul că au primat câteva criterii esenţiale: cum sunt văzuţi de ceilalţi, ce gândesc ei despre ceilalţi, cum relaţionează cu ceilalţi şi de ce sentimente pozitive sunt stăpâniţi.

Personalităţile alese de Ovidiu Chelaru au şi un acut simţ al identificării sociale. Ele nu au apelat la spaţiul turnului de fildeş, nu s-au cantonat într-o insulă a elitiştilor, nu şi-au cultivat până la exacerbare sinele existenţial, ci au pus accent pe relaţia cu ceilalţi şi pe identificarea cu ei.

Finalul textului dedicat fiecărui scriitor e însoţit de un fel de triod. Dacă în rânduielile bisericeşti, triodul este „o cărare spre Împărăţie”, la Ovidiu Chelaru se vrea un drum spre nemurire al fiecăruia dintre aleşii săi. Exemplificăm prin cel dedicat lui Ionel Bejenaru: „Tu acolo unde ieşti, într-o lume cu poveşti / Îţi doresc să ai drept pază numai cete îngereşti, / Ca să-ţi lumineze calea care duce spre Eden / Pentru sufletul tău bun, ce îl porţi în piept etern // Dovedit de-atâtea ori, când trăiai pe-a noastră glie / Printre bunii tăi amici, emanând doar armonie, / Şi de unde îţi trăgeai maldăre de informaţii / Ca apoi le-ngemănai în creaţii cu vibraţii / Lecturate şi-n prezent cu plăcere şi iubire / În poetica ta bună şi lăsată moştenire, / Iubitorilor de artă, de frumos şi poezie / Ce te poartă-n veşnicie cu mult şarm şi veselie”.

Dar cine sunt cei despre care Ovidiu Chelaru spune că „păstrând proporţiile de valoare şi iluminare, prin multă bunăvoinţă, perseverenţă şi talent, la rândul lor, se străduiesc a deveni nemuritori, în microcosmosul în care au trudit şi trăit cele mai frumoase şi fecunde clipe de viaţă”? Aceştia sunt: Constantin Adam, Traian Apetrei, Ionel Bejenaru, Gheorghe Burac, Dan Marius Cristescu, Teodor Epure, Simon Glasberg, Dorel Mihai Gaftoneanu, Ion Istrate, Mihai Matei, Georgică Manole, Gică Manole, Gheorghe Median, Lucia Olaru Nenati, Maria Panciuc-Bucătaru, Ioan Rotundu – Dângeanu şi Dumitru Ţiganiuc.

Ca oricare listă, care are şi un anumit grad de subiectivism, probabil că va suscita discuţii. Dar cine se poate juca şi pentru o clipă cu edificiul afectiv al unui om. Cartea aceasta trebuie privită, în primul rând, ca un edificiu afectiv al lui Ovidiu Chelaru.

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus