În pelerinaj la Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit, la cea mai aspră mănăstire din lume

În pelerinaj la Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit, la cea mai aspră mănăstire din lume

Mănăstirea Sf. Sava, din pustiul Iudeii, este un punct important de atracție pentru pelerinii care ajung cu ajutorul microbuzelor unei firme arabe de transport. Mii și mii de credincioși din întreaga lume bat zilnic la porțile acestei veritabile cetăți a creștinismului. Ajungând aici, ești impresionat de construcția fortificată a mănăstirii. Călugării de la poartă direcţionează femeile pe un platou din spate, numai bărbaţilor permiţându-li-se intrarea în bastion. Deoarece femeilor li se interzice cu desăvârșire intrarea în incinta mănăstirii, călugării vin la poartă, spovedesc și dau sfaturi şi poveţe duhovniceşti doamnelor şi domnişoarelor pelerine de cum să facă rugăciunile, dacă doresc să aibă copii.Femeile pot merge doar la “Turnul Femeilor”, de unde pot privi o panoramă a mănăstirii. Ele primesc în dar câte o iconiță și o frunză de fenic dintr-un copac sădit în incinta mănăstirii de către Sf. Sava, care se spune că le ajută să rămână însărcinate.

 

Mănăstirea Sf. Sava este cunoscută ca fiind cea mai aspră mănăstire din lume, prin restricțiile la care sunt supuși viețuitorii ei, călugării.

Întemeiată în anul 482, ea s-a dezvoltat în jurul chiliei Sfântului Sava, pe locul arătat de Maica Domnului, în defileul Pârâului Cedrilor, loc unde era un izvor care nu a secat nici până în prezent. În toată zona viețuiau în mici chilii săpate în piatră, care se întindeau pe circa doi kilometri, în jurul actualei mănăstiri, numeroși călugări. O bună parte a acestora s-au alăturat Sfântului, pe care l-au recunoscut ca pe un conducător duhovnicesc, iar chiliile lor au devenit așezăminte cu mai multe camere. Mănăstirea din Pustiul Iudeii, cunoscută inițial drept Marea Lavră, a influențat puternic dezvoltarea serviciilor religioase și a cultului Bisericii Ortodoxe.

Astăzi, complexul monahal din Pustiul Iudeii are două biserici, alături de Mormântul Sfântului Sava cel Sfințit, localizat în curtea ce le separă. Pe lângă cele două biserici, mănăstirea mai are și câteva capele, alături de multe chilii săpate în piatră, pentru călugări, unele dintre ele fiind de o seamă cu primele chilii ale Sfântului Sava. Biserica centrală a mănăstirii este închinată Maicii Domnului iar cea de-a doua biserică, construită într-o peșteră, este închinată astăzi Sfântului Ierarh Nicolae.

Aici l-am cunoscut pe părintele Calinic, originar din Bacău, aflat de un sfert de veac în Țara Sfântă. După ce a fost închinător laic în Ţara Sfântă, la Aşezământul Românesc din Ierusalim, apoi lucrător la Complexul de la Ierihon, ridicat de părintele Ieronim Creţu, de un deceniu părintele Calinic este monah la Sfântul Sava și ghid pentru pelerinii români care vin aici să se închine.

Acesta se cunoaşte cu părintele Vasile Acatrinei, de pe vremea când era un tânăr aspirant la călugărie. Pelerinii botoșăneni care l-au întâlnit la Mănăstirea Sf. Sava pe părintele Calinic s-au bucurat în luna iunie 2017 când acesta s-a rupt pentru câteva zile de viaţa monahală şi a fost oaspetele părintelui Vasile Acatrinei, la Biserica Sf. Spiridon din Botoșani, unde a ținut la o vecernie, un memorabil cuvânt de învățătură.

Pe terasa mănăstirii, având în spate ca fundal un peisaj sălbatic din care ies în evidență o mulțime de chilii săpate în stâncă de-a lungul unui mileniu și jumătate, locuri de nevoință și rugăciune, părintele Calinic vorbește pelerinilor cu patos, istorisind despre miile de pustnici și despre sfinții monahi care s-au nevoit aici dar și despre datoria noastră, a creștinilor de a apăra credința în Mântuitor. Vis-a-vis de prăpastia care se conturează până jos, unde curge Pârâul Cedrilor, izvorât din Grădina Ghetsimani, părintele Calinic arată pelerinilor, pe pereții stâncilor, uși mici de peșteri în care au trăit numeroși sfinți pustnici.

Paraclisul din incinta mănăstirii a adăpostit mormântul sfântului Sava până când moaștele acestuia au fost luate de cruciați și duse la Veneția, fenicul sădit de sfânt în curtea acesteia uscându-se complet. Incredibil, după anul 1965, când Sfântul a revenit acasă, fenicul care are venerabila vârstă de peste 1500 ani, a revenit la viață. Din acest copac se recoltează frunze în seama cărora se pune miracolul rămânerii însărcinate a femeilor sterpe. După ce postesc trei zile, călugării ies în cadrul unei ceremonii și recoltează frunze din acest fenic, frunze pe care le vor dărui credincioaselor care vor să aibă copii.

În incinta mănăstirii există un cimitir subteran unde sunt depuși circa 30 de foști viețuitori. Când mai moare vreun călugăr, câțiva confrați merg, ridică capacele raclelor și îi încearcă pe cei morți, pentru a face loc celui decedat. Întotdeauna găsesc pe cineva căruia i se desfac oasele, care sunt spălate și aranjate în osuar, pentru a lăsa locul disponibil altui călugăr trecut la cele veșnice.

Pe lângă moaștele ctitorului mănăstirii, Sf. Sava Sfințitul, aici este și mormântul Sfântului Ioan Damaschin-unul din marii părinți ai Bisericii Ortodoxe din veacul al VII-lea, părintele muzicii psaltice, autor al cărții „Dogmatica” și aici se află și o raclă uriaşă ce adăpostește moaştele sfinţilor cuvioşi ucişi de perşi. La această mănăstire că­lu­gării nu muncesc, doar se roagă. Pentru mun­cile agricole sunt angajaţi oameni, pentru curăţenie la fel. Călugărul are chilia lui, pravila lui, slujbele la care participă obligatoriu. Rugăciune şi iar rugăciune, post şi lupta cu ispitele. Și acum viața monahilor de aici e foarte aspră, ascetică.

Sfântul Sava cel Sfinţit le-a spus ucenicilor săi încă din timpul vieţii că trupul său neputrezit va fi mutat de la mănăstirea sa, dar că va odihni mai târziu la Lavra pe care a întemeiat-o el. Această profeţie s-a îndeplinit atunci când au fost furate sfintele moaşte ale Sfântului Sava de către cruciaţi în timpul primei cruciade (1096-1099), împreună cu multe alte moaşte, şi aduse la Veneţia, în Italia, fiind păstrate într-o raclă aflată într-o biserică închinată Sfântului Antonie. Aproape 900 de ani mai târziu, aceste moaşte au fost înapoiate pe 10 octombrie 1965 patriarhului Ierusalimului de către Papa Paul al VI-lea, cel căruia, în timpul unui viziuni, Sf. Sava i-a cerut să-i aducă acasă sfintele moaşte.

Printre cei care au contribuit la reconstrucția mănăstirii Sf. Sava se numără și domnitorii români Neagoe Basarab și Alexandru Lăpușneanu, împreună cu soția sa, Ruxandra. In biblioteca din această mănăstire se păstrează un codice cu inscripția care confirmă că ea a fost refăcută “după stăruințele domnilor Valahiei” și cu banii lor. Pentru refacerea mănăstirii, domnitorul Neagoe Basarab l-a trimis cu bani pe egumenul Ioachim Valahul, care trăia de multă vreme la Mănăstirea din Sinai.

La Mănăstirea Sf. Sava a viețuit secolul trecut botoșăneanul născut la Crăiniceni – Păltiniș, care a fost canonizat de către Patriarhia Ierusalimului și Biserica Ortodoxă Română sub numele de Sf. Ioan Iacob de la Neamț, Hozevitul.

Vasile TIMOFCIUC 

sfantul-sava-sfintit-(16)

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus