In memoriam: Horațiu Ioan LAȘCU-„Răstignit pe Crucea Poeziei”

In memoriam: Horațiu Ioan LAȘCU-„Răstignit pe Crucea Poeziei”

Dacă ar fi trăit în această lume, ar fi împlinit în ziua de 8 mai a.c. 53 de ani.

A ales să treacă în cealaltă dimensiune, răstignit pe Crucea Poeziei, la vârsta de 33 ani.

*

Într-o seară de septembrie a anului de grație 1983, am participat la o ședință a Cenaclului Uniunii Scriitorilor din Botoșani. Eram de câteva zile angajat ca inginer stagiar la Intreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb, unde venisem prin repartiție guvernamentală, după moda vremii. După ce în Iașul studenției frecventasem Cenaclul de la Casa Pogor și publicasem poezii și articole în revistele studențești, încercam să țin legătura cu acest mediu. Am ajuns la acea ședință de cenaclu pentru a mă reîntâlni cu poetul Dumitru Țiganiuc, un mentor al meu, de care mă lega debutul într-ale scrisului.

Cum era obiceiul, la fiecare ședință de cenaclu, un creator venea să citească celor prezenți un scurt grupaj de poezie sau proză. În acea seară, protagonist era un băiat de 19 ani, firav și delicat la chip, pe care poetul Gellu Dorian l-a prezentat ca fiind botoșănean la obârșie, născut la Iași dar copilărind la marginea Botoșanilor, la Stâncești. Cu o voce tremurândă dar apăsată, tânărul care ne-a spus că e student la litere, a dat citire unui grupaj de poeme. Versurile lui i-au cucerit imediat pe cei prezenți. Ele veneau din cu totul alt univers literar decât cel promovat de diriguitorii culturii din acea vreme și aveau o filosofie inedită, semn al unei meditații dar și a unor căutări existențiale profunde. Ascultându-le, te provocau parcă să le continui tu, cu ecourile lor.

Imi amintesc că după lecturarea poemelor, maestrul Dumitru Țiganiuc l-a întrebat pe tânărul autor dacă a publicat undeva. Acesta a răspuns că frecventa la Iași Cenaclul „Junimea”și că avea un volum în pregătire la această prestigioasă editură. Aveam să aflu mai târziu că la cenaclul ieșean se remarcase încă din ultimul an de liceu și elita scriitoricească a Iașului fusese cucerită de talentul său.

Cu simțul extraordinar al descoperitorului de talente, profesorul Țiganiuc a comentat poemele citite. A remarcat un vers pe care-l reținuse și care spunea totul despre Horațiu Ioan Lașcu, pentru că îl caracteriza pe de-a-ntregul. Acest vers, iată, sunt peste trei decenii de atunci, mi-a rămas viu în minte prin profunzimea lui. Spunea Horațiu într-un poem, „sunt plin de fum iubito, ca o țigară stinsă”. Am fost martor atunci, la recunoașterea unui Poet. Anii următori am așteptat apariția volumului promis, dar acesta nu a mai apărut. Evident, versurile lui Horațiu Ioan Lașcu nu au reușit să treacă peste cenzura vremii.

Peste șapte ani, după evenimentele din decembrie 1989, Horațiu Ioan Lașcu- HIL- cum îi spuneau cei apropiați, a fost adus în redacția „Gazetei de Botoșani” de către redactorul-șef Gheorghe Jauca, Dumnezeu să-l odihnească in pace. Gazetarul și omul de cultură îl aprecia pe HIL la superlativ, văzând în el un poet de anvergură care trebuia promovat. De aceea îl aduse de la Todireni, unde era profesor de limba română la școala din localitate, în capitala județului. Bunicul lui Horațiu, la care acesta copilărise, era cunoscutul eminescolog I.D. Marin – personalitate marcantă în lumea culturală botoșăneană.

Venirea lui Horațiu Ioan Lașcu la „Gazeta de Botoșani” a fost binevenită, deoarece corpul redacțional avea o vârstă.

Eram redactor la rubrica economică a ziarului și cel mai tânăr din redacție, motiv pentru care primisem atunci sarcina să lucrez la o gazetă pentru cei tineri. Așa că am făcut echipă cu Horațiu la acest proiect timp de câteva luni frumoase, pentru că împreună cu HIL totul se derula sub semnul libertății și armoniei. Am scris împreună la „Gazeta tineretului”, e adevărat, nu cu prea multă tragere de inimă, pentru că, vrând-nevrând, trebuia să respectăm niște tipare gazetărești moștenite și impuse. Vremurile tumultuoase pe care le trăiam în primul an de democrație erau pline de evenimente și cereau în mod imperios altceva. Spirit liber și neconstrâns de vreun tipar, plămădit de Creator din aluatul destinat celor sacrificați, HIL era un rebel blând. Nu agrea deloc ședințele de redacție, pe care le absenta mai tot timpul. Evident, unor colegi de redacție nu le cădea bine această libertate pe care HIL nu numai că o afișa dar o și promova. Consecința a fost că Horațiu a părăsit slujba de gazetar, optând pentru reîntoarcerea în învățământ.

S-a angajat ca dascăl de limba franceză la Școala nr. 6 din Botoșani. Nu era prea încântat nici de această slujbă, dar obligații firești, existențiale, îl determinau s-o exercite. La un moment dat ne-am reîntâlnit vecini la blocul turn de pe strada Primăverii, unde funcționa atunci magazinul „Diamant”. Țin minte că mi-a spus că terminase cu viața de burlac și că avea pe cineva alături. Chipul lui afișa o fericire nedisimulată, o stare de beatitudine dar și o teamă de răutatea lumii. Trăia parcă multiplicat în mai multe dimensiuni paralele și încerca să completeze un univers cu altul.

În ianuarie 1995, la ZILELE EMINESCU, Horațiu Ioan Lașcu a lansat volumul de poezii sugestiv intitulat „Înălțarea”. Am salutat atunci în „ACTUALITATEA BOTOȘĂNEANĂ” acest eveniment literar, convins fiind că, în sfârșit, HIL începuse să-și adune poemele, cele multe, și să le publice în volum după volum. În același an părăsește catedra și este angajat pe postul de referent artă plastică, artă populară, la Centrul Județean al Creației Populare Botoșani – serviciu care îi oferă timp și condiții pentru a scrie.

Numai după doi ani, pe 23 octombrie 1997, la vârsta de 33 ani, HIL va părăsi această lume, lăsând în urmă imaginea sa de răstignit pe Crucea Poeziei.

Și-a pregătit plecarea, lăsând un testament răscolitor :„ faceti ce vreți eu sunt/ senina tăcere a apei nimeni/ nu-mi poate lua nimic/ nici tristețea nici moartea/ între talaz și stelele fixe/ aici sunt negociez cu/ întunericul și întind/ capcane iluziei vă privesc/ nimic nu-mi puteți lua/ moartea mai ales superbă în rest/ faceți ce vreți/ n-am fost pe de-a-ntregul/ al meu n-am fost/ niciodată al vostru/.

Prietenii scriitori i-au adunat cu grijă poemele și în anul 2005 a apărut volumulPoezii”, la Editura Axa, ediție îngrijită de poetul Gellu Dorian, cu o prefață de Ovidiu Nimigean. În anul 2012, sub îngrijirea lui Gellu Dorian a apărut și „ Antologia Horatiu Ioan Lașcu – Poezii”.

Ii rămânem datori lui HIL cu o pioasă amintire a trecerii lui prin viața noastră.

Vasile TIMOFCIUC

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus