GEORGICĂ MANOLE:DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (163)

GEORGICĂ MANOLE:DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (163)

[cuvinte cheie: spaţiul Vergo, “Ambitus” (Editura “Polirom”, Iaşi, 2018), Alexandru Ecovoiu, Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, Maria-Ana Tupan, “am citit, am reţinut”, Eugen Cucerzan despre sintagma “toate drumurile duc la Roma”, Nicolae Iliescu despre evoluţia Timpului, Dumitru Cerna despre poezie, Ion Agârbiceanu despre eroii literaturii, Nicolae Iliescu despre relaţia om-globalizare, Mircea Petean despre tăcere, Mirel Taloş despre om, Constantin Noica despre cultura europeană, arhitectul George Matei Cantacuzino şi calitatea de a fi român, Tudor Vianu despre Dostoievski, Ion Minulescu despre versurile lui, „România literară” nr. 25 din 2020, Leo Butnaru, „Ca o mască antivirus – caisul înflorit”, „Putea fi zodie”. Ioan Morar despre înserare ca zeu îngăduitor]:

734. Spaţiul Vergo: Este toposul unde se petrece acţiunea romanului lui Alexandru Ecovoiu, “Ambitus” (Editura “Polirom”, Iaşi, 2018). Maria-Ana Tupan, în “Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, descrie astfel spaţiul Vergo: “Deodată, în Vergo, nu se mai naşte şi nu mai moare nimeni. Ei nu primesc însă şi darul tinereţii veşnice, iar bătrâneţea veşnică, veştejirea, suferinţa îi fac pe locuitori să ceară înapoi “sfârşitul”. Odată cu moartea, dispare teama de judecată, timpul nu mai are valoare, viaţa nu mai are scop. Valoarea supremă, religia, îşi pierde rostul: de ce să se mai roage pentru viaţă veşnică dincolo, dacă o aveau deja aici pe pământ? Spaţiul inventat de Ecovoiu şi pe seama căruia construieşte romanul este rezumat astfel de M.-A. Tupan: “valoarea vieţii doar moartea o pune în lumină”;

735. Am citit, am reţinut: Eugen Cucerzan: “Dacă toate drumurile duc la Roma, al nostru vine de la Roma”; Nicolae Iliescu: “Există puţine indicaţii că Timpul nu o va lua razna”;Dumitru Cerna: “Marginile poeziei iată-le nu-s! Un incendiu viscoleşte, sălbatică boarea…”; Ion Agârbiceanu: “Literatura, zugrăvind oameni vii, va avea un caracter educativ prin eroii pozitivi, ca şi prin cei negativi”; Nicolae Iliescu: „În epoca globalizării galopante pe care o trecem, omul va deveni din ce în ce mai mult un animal singuratic”; Mircea Petean: „Eu sunt meşterul care trudeşte la ţesătura tăcerii”; Mirel Taloş: „Oamenii se schimbă repede şi se potrivesc de bună voie cu vremurile, pentru a se furişa mai departe”; Constantin Noica: „Cultura europeană compune bine, neantul nu se pierde nicidecum în el, îl ia în mâini şi-l modelează”; arhitectul George Matei Cantacuzino: Nu sunt român pentru că m-am născut român, ci fiindcă încă de copil am ales în deplină libertate România ca o temă de cugetare, de evlavie şi dragoste”; Tudor Vianu: „Dostoievski a fost unul din cei mai mari tragici ai omenirii, egalul lui Eschil şi Sofocle, a lui Dante şi Shakespeare”;

736. Ion Minulescu despre versurile lui: „Ştiţi voi ce sunt versurile mele?/ Zboruri în „zigzag” de rândunele, / Zboruri fragmentate / Rupte / Şi-nnodate / Ca să poată fi de toţi cântate… / Versurile mele?… / Semne de-ntrebare / Pentru-abecedarul vieţii viitoare / Versurile mele? / Stropi de apă vie / Şi ploaie de stele / Pentru veşnicie.”;

737. Leo Butnaru, în „România literară” nr. 25 din 2020, publică un articol plin de umor cu titlul: „Ca o mască antivirus – caisul înflorit”. Reţin: 1. „De când cu coronavirusul, a scăzut până aproape de zero numărul celor ce mor de râs”; 2. „Nu încercaţi să le smulgeţi unora măştile! S-ar putea ca ele să fie botniţe!”; 3. „Lume, lume, pe când,totuşi, descoronarea coronavirusului?”; 4. „Hora Unirii” se poate juca doar prin atingerea coatelor”; 5. Politologii de ieri au devenit…virusologi!”; 6. „Femeilor le vine tot mai greu să lupte pe trei fronturi: ale oglinzilor, cântarelor şi croitorilor”; 7. „Pandemia părând a veni de la numele pandei, animal ce mănâncă 12 ore din 24, ca omul, acum, în pandemie de coronavirus”; 8. „Dacă timp de o lună nu se redeschid frizeriile, 90% din blonde dispar”;

738. Câteva versuri din poezia „Putea fi zodie” de Ioan Morar: „Am avut de partea noastră / un zeu îngăduitor: înserarea / în vremurile acelea / am putut să scriem tot ce am vrut / să iubim ce nu făcea parte din noi / să păcătuim în toate religiile / să fim ce n-am mai fost”(vezi „România literară” nr. 25 din 2020);

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus