GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (99)

[cuvinte cheie: Sever Voinescu, „Dilema veche” nr. 770 din 2018, „Superstiţioasa etică a cititorului”, Jorge Luis Borges despre „superstiţia stilului” la cititor, Spinoza despre pace, ilustratoarea Ştefana Mărmureanu despre cal ca vehicul al sufletului şi ca fiinţă psihopompă, Marx şi rolul mâinii de fier, Thierry Wolton despre Iisus Christos şi comunism, Adrian Costache despre „valea” mioritică, Jane Austen făcând diferenţa între mândrie şi orgoliu, Valeriu Nicolae despre gândire, Solomon despre frica de Dumnezeu, Max Weber despre politică, … Petru Creţia despre calomnie, Abraham Lincoln despre libertate, ]

 

 

432. Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 770 din 2018, scrie despre Jorge Luis Borges. Autorul eseului se referă şi la cele scrise de Borges în „Superstiţioasa etică a cititorului” (1930). Reţinem: 1. „deplânge o anume patologie a cititorilor pe care o numeşte „superstiţia stilului”; 2. „cititorii caută stilul, nu eficienţa sau ineficienţa unei pagini, ci aparenta iscusinţă a scriitorului”; 3. „cititorii abdică de la propriile emoţii sau chiar de la propriile convingeri, dacă li se pare că au în faţă o pagină scrisă „cu stil”; 4. „cititorii au aflat că adjectivele nu trebuie să fie banale şi vor opina că o pagină este rău scrisă atunci când îmbinarea adjectivelor cu substantivul nu oferă surprize”; 5. „cititorii au aflat că şi concizia este o virtute şi îl socotesc concis pe cel care se înnămoleşte în zece fraze scurte şi nu pe cel care struneşte una amplă”; 6. „prejudecata stilului, în fapt o formă de vanitate a cititorului, merge atât de departe încât nimeni nu ar accepta vreodată că o carte pe care o iubeşte sau o carte mare a culturii universale nu are stil”; Solomon (pildă): „Frica de Dumnezeu e începutul înţelepciunii”; Epicur: „Nu e cu putinţă să trăieşti plăcut fără a trăi înţelept, bine şi drept, şi nici să trăieşti înţelept, bine şi drept, fără a trăi plăcut”; Max Weber: „Politica este dominaţie”;

 

433. Am citit, am reţinut: Spinoza: „Pacea nu înseamnă lipsa războiului, ea este o virtute, o stare de spirit, o aspiraţie către bunăvoinţă, încredere, dreptate”; Ştefana Mărmureanu: „Ei bine, calul este un vehicul al sufletului, specialiştii îi spun fiinţă psihopompă, te poartă între lumi, poate fi negru, mohorât, sau alb şi luminos, poate fi prieten, duşman, viaţa sau moartea. Este o fiinţă esenţială, uluitoare. Poţi sugera multe cu un cal”; Marx: „Cu o mână de fier vom conduce omenirea spre fericire”; Thierry Wolton: „Dacă Iisus Christos promitea că „cei din urmă vor fi cei dintâi” (în Rai), comunismul a promis Raiul pe Pământ, cei săraci vor conduce”;

Adrian Costache: „Există momente în care ne luminăm la faţă şi credem că am prins pe Dumnezeu pe picior, pentru ca apoi să descoperim „valea” mioritică din alternanţa blagiană deal-vale şi atunci ne mirăm sau ne lamentăm, întrebându-ne de unde vine asta şi de ce ni se întâmplă tocmai nouă”: Jane Austen: „Fiecare dintre noi se simte câteodată foarte mulţumit de sine însuşi din diferite motive. Orgoliul şi mândria sunt noţiuni opuse, deşi unii le întrebuinţează cu acelaşi înţeles”; Jane Austen: „Poţi fi însă mândru fără să fii neapărat orgolios. Mândria este o caracteristică a firii noastre, pe când orgoliul ţine de impresia pe care am dori s-o creăm în jurul nostru”; Ioan 8.32: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”; o vorbă: „Ca să faci o treabă bună, trebuie să ai şi cu cine, şi cu ce”; Abraham Lincoln: „Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine”; Valeriu Nicolae: „Nu vreau să spun ceea ce vrea lumea să audă. Vreau să spun ce gândesc”;

 

434. Petru Creţia despre calomnie: „Calomnia este una dintre armele cele mai perverse şi mai periculoase născocite de oameni, una dintre cele mai puternice toxine ale corpului social. Disproporţia dintre facilitatea propagării şi acreditării calomniei şi capacitatea ta de a te apăra este enormă: aproape nimeni nu anchetează veridicitatea defăimării, iar dacă protestezi, nu există nicio instanţă decisivă, nici măcar în justiţie, tot rămâne ceva. E ca un foc pe care îl stingi aici şi răbufneşte în altă parte. Şi te pune într-o situaţie imposibilă: 1. Pentru că după ce ai fost înjosit prin calomnie, te afli şi mai înjosit dacă ripostezi. Sau chiar te umpli de ridicol; 2. Pentru că tot nu te crede nimeni pe deplin: nu iese fum fără foc; 3. Pentru că orice dezminţire riscă să risipească un neadevăr picant, în favoarea unui adevăr plicticos.

Şi iată-te victima hulei biruitoare, compromis, cu onoarea pătată, cu reputaţia terfelită, poate pe veci, neputând spera nici măcar într-o reabilitare postumă. De ce te zbaţi, de ce nisipul ucigaş al calomniei te înghite mai adânc”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus