GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (92)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (92)

[cuvinte cheie: „am citit, am reţinut”, Dostoievski despre geniul rusesc, călugărul Filotei din Pskov despre Moscova ca mare capitală a lumii, Arkadii Vaksberg caracterizând regimul comunist din Rusia, Francis Bacon explicând de ce trebuie să citim, Edmondo De Amicis despre educaţia unui popor, Modest Morariu despre bibliotecă, Thomas Alva Edison despre prostie, Pompiliu Constantinescu despre lectură, Mircea Eliade explicând cum viaţa nu poate fi reparată, Adina Scutelnicu, „Timpul” nr. 5 din 2018, Gheorghe Vîrtosu şi singurătatea ca muză în pictură, Magda Ursache, „Contemporanul – ideea europeană” nr. 4 din 2018, Alex. Ştefănescu enumerând principalele cauze ale scrierii unor cărţi proaste, Vasile Iftime, Pactizând cu Aureliu Busuioc” (Editura „Junimea”, Iaşi, 2017]:

 

 

397. Am citit, am reţinut: Dostoievski: „Noi avem geniul tuturor popoarelor, dar avem în plus geniul rusesc, aşadar, noi vă putem înţelege, în timp ce voi nu ne puteţi înţelege”; călugărul Filotei din Pskov: „Moscova este moştenitoarea marilor capitale ale lumii. Prima Romă a căzut sub păgâni; a doua Romă a căzut sub turci; Moscova este a treia Romă, iar a patra nu va fi niciodată”; Arkadii Vaksberg: „Duplicitatea, ipocrizia şi demagogia, acestea au fost trăsăturile distinctive ale regimului comunist instaurat în 1917 pe teritoriul Imperiului Rus”; Ioana Scoruş: „Iar când copila iese din rochia-i arogantă / Se tulbură oglinda”; pictorul Gheorghe Vîrtosu: „Cel mai important reper al vieţii mele este simplitatea”; Francis Bacon: Citeşte nu pentru a contrazice, nici pentru a crede, ci pentru a cântări şi a lua în considerare”; Mark Twain: „Pregătirea înseamnă totul. Conopida nu este altceva decât o varză care a fost educată într-un colegiu”; Edmondo De Amicis: „Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă eşti sigur că o vei găsi şi în casă”; Modest Morariu: „În definitiv, prin ce ne-am putea argumenta superioritatea faţă de furnici? Un răspuns posibil: prin Bibliotecă”; Thomas Alva Edison: „Alături de hidrogen, prostia e cea care se găseşte în cea mai mare cantitate în univers”; Pompiliu Constantinescu: „Cine gustă pe cronicari va gusta şi pe Eminescu, şi va gusta şi pe cei mai moderni scriitori naţionali, cu aceeaşi intensitate”; Mircea Eliade: „Viaţa nu poate fi reparată, ci numai creată din nou, printr-o reîntoarcere la izvoare, iar izvorul, prin excelenţă, e ţâşnirea prodigioasă de energie, de viaţă şi de fertilitate care a avut loc odată cu facerea lumii”;

 

398. Adina Scutelnicu, în „Timpul” nr. 5 din 2018, publică un interviu cu pictorul basarabean Gheorghe Vîrtosu. Reţinem din filozofia acestui artist ce are ca muză Singurătatea: 1. „Personajele sunt cele care decid dacă privitorul poate pătrunde sau nu în lumea lor. Dacă eşti ales, te vor proteja aşa cum protejează şi integritatea”; 2. „Temele lucrărilor mele sunt şi poetice, şi feroce. De aici vine şi cromatica. Arta este pentru mine o formă inedită prin care reacţionez, prin care protestez împotriva nenumăratelor forme de nedreptate şi de strâmbătate a lumii; 3. „Muza mea a fost întotdeauna SINGURĂTATEA. Singurătatea ca personaj viu, ca interlocutor de încredere. Te copleşeşte cu daruri când o înţelegi şi o apreciezi. Iar eu o descriu lumii în această postură”; 4. „Transform atât experienţele plăcute cât şi pe cele neplăcute în simboluri. Simbolurile apar în mod spontan, dar cred că în asta şi constă de fapt succesul unei opere de artă”;

 

399. Magda Ursache, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 4 din 2018, prezintă principalele cauze ale scrierii unor cărţi proaste în concepţia lui Alex. Ştefănescu: 1. „comunicarea unor banalităţi pe un ton solemn”; 2. „imitarea stilului ştiinţific”; 3. „poetizarea forţată a textului”; 4. „proslăvirea, în cuvinte pompoase, a unui scriitor de valoare modestă”; 5. Cosmetizarea realităţii”; 6. „înţelegerea originalităţii ca excentricitate”; 7. „pastişarea unor scriitori cunoscuţi”; 8. „confundarea poeziei cu un joc de rebus”; 9. „încercarea de relansare a poeziei propagandistice”; 10. „reinventarea limbii de lemn”; 11. „hiperinterpretarea operelor literare”; 12. „compunerea unor texte umoristice fără umor”; 13. „înţelegerea SF ca o paradă de terminologie ştiinţifică”; 14. „copilărirea fără graţie”;

 

400. Citesc „Pactizând cu Aureliu Busuioc” (Editura „Junimea”, Iaşi, 2017), un amplu studiu critic privind opera scriitorului basarabean, scris de poetul şi prozatorul Vasile Iftime. Reţinem, de pe coperta a IV-a, cuvintele autorului: „Cu fiecare roman, Aureliu Busuioc propune o nouă formulă de scriere, susţinută, în special, de succedarea planurilor narative (complementare, suprapuse, intersectate, opuse), de extrapolări temporale şi spaţiale (fixarea şi raportarea elementelor de cronotop în graniţe fluctuante, de cameleonizarea personajelor (iniţierea în imoralitate, creşterea şi descreşterea individului social), de retorica persiflantă, ironică, sarcastică a acestora”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus