GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (91)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (91)

[cuvinte cheie: „am citit, am reţinut”, Lucian Blaga căutând un loc pe cruce, Dumitru Stăniloae despre lacrimi, Seneca despre educaţie, Liviu Papadima despre învăţământ, Sever Voinescu despre anvergura demonului din tine, Sever Voinescu despre lupta dintre noi, Teodor Baconschi despre prostie, Anca Manolescu şi ascultarea celuilalt, Lao Zi despre tăcere, Aristotel despre omul educat, Confucius despre educaţie, Mircea Eliade despre cum să-ţi păstrezi sufletul neatins, Maria-Ana Tupan , despre discursul Facebook, „Dilema veche” nr. 749 din 2018, observaţii privind demitizarea azi, Adela Greceanu, Elias Khoury, scrierea ca formă de rescriere, Liliana Danciu, „Contemporanul-ideea europeană” nr. 4 din 2018, forme de timp în poezia Rodicăi Braga, „Timp în derivă”(Editura „Contemporanul”, 2016), „Humanitas”, „Eminescu – publicistica literară” (selecţie, note şi prefaţă de Cătălin Cioabă şi Ioan Milică), Cătălin Ciotloş. Mihai Eminescu despre viitorul neamului românesc]:

 

 

391. Am citit, am reţinut: Lucian Blaga: „Mai departe nu m-aş duce / Dă-te, dă-te doar puţin mai / Într-o parte. Fă-mi şi mie / Loc pe cruce”; Pr. Dumitru Stăniloae: „Lacrimile spală ochii şi-i fac frumoşi, pentru că spală inima şi o fac transparentă, frumoasă şi nevinovată”; Seneca: „Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas”; Liviu Papadima: „Avem un învăţământ catastrofal, însă catastrofal în atâtea feluri încât e imposibil de aflat cum ar arăta unul bun”; Sever Voinescu: „Depinde doar de anvergura demonului din tine”; Sever Voinescu: „Acum, lupta dintre noi este perfect occidentală: omul tradiţiei vs. omul recent”; Teodor Baconschi: „Începând cu umanismul renascentist, Prostia şi-a meritat majuscula alegorică, funcţionând ca materie primă a distopiilor paradoxale”; Anca Manolescu: „A-l asculta pe celălalt nu e o atitudine „pasivă”, de simplă înregistrare. Ea cere strădania interpretativă, perseverenţa generozităţii, puterea de a nu ceda eşecurilor”; Lao Zi: „Cel care se pricepe nu vorbeşte. Stăpânind erudiţia, el tace”; Aristotel: „Un om educat se deosebeşte de un om needucat aşa cum un om viu se deosebeşte de un om mort”; Confucius: „Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”; Mircea Eliade: „E foarte greu să-ţi păstrezi sufletul neatins de-a lungul unui secol de hibernare sub o mască. Şi-atunci ni se pune problema: ce trebuie să facem ca să nu ne pierdem sufletul în acest nou Ev întunecat care începe pentru noi?”; Maria-Ana Tupan: „Discursul Facebook care se foloseşte de noul mediu de comunicare, spaţiul virtual, este produs de minţi mediocre pe teme anoste, inspirate fiind din viaţa personală ca o curgere amorfă de evenimente a căror poveste nu se încheie niciodată, nefiind articulată de scenarii teleologice, sau structuri de sens”;

 

392. Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 749 din 2018, făcând câteva observaţii privind demitizarea azi: 1. „se demitizează din ce în ce mai puţin idei şi din ce în ce mai mult oameni”; 2. „se ascunde o altă miză periculoasă a demitizării de modă nouă: merge pe simplu şi superficial. Detaliul care dărâmă opera este, adesea, de ordin tabloid”; 3. „demitizarea poate avea unele bune rezultate în planul personal al demitizatorului, căci este şi o cale de afirmare”;

 

 

393. Scriitorul libanez Elias Khoury despre scriere ca formă de rescriere, într-un interviu dat Adelei Greceanu: „De la epopeea lui Ghilgameş şi naraţiunile Greciei antice şi până în zilele noastre, temele literare sunt foarte puţine. Sunt patru, cinci, şase teme pe care le reluăm la nesfârşit. Dar mereu le scoatem din contextul lor şi le punem în altul, în contextul prezentului nostru. Şi le re-repovestim în alt mod. Aşa că într-un fel da, scrierea e rescriere. În procesul rescrierii adăugăm, desigur, lucruri noi, dar scrisul în profunzime este un act de rescriere” (vezi „Dilema veche” nr. 749 din 2018) ;

 

394. Liliana Danciu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 4 din 2018, făcând un inventar al formelor de timp din poezia Rodicăi Braga (volumul „Timp în derivă”): Există un timp al curgerii şi un timp al nodurilor, un timp al solarităţii stinse de ochii orbi ai semenilor şi un timp al dragostei solare, un timp dureros al poemului ce strigă viu în sânge, un timp al tăcerii şi unul al ţipătului, un timp al strălucirii şi al risipei clipelor şi unul al eclipsei şi al furtului de timp, oferit cu zgârcenie”;

 

395. La Editura „Humanitas” a apărut anul acesta (2018) antologia „Eminescu – publicistica literară” (selecţie, note şi prefaţă de Cătălin Cioabă şi Ioan Milică). Citită atent de Cosmin Ciotloş (vezi „Dilema veche” nr. 749 din 2018), acesta vine cu câteva puncte de vedere privind acest segment din scrierile marelui poet: 1. „uneori regulamentar şi instituţional”; 2. „alteori, cu ambiţia sintezei”; 3. „scrie cu înţelegere, faţă de alţii e mai sever, dar nicidecum nedrept”; 4. „impregnat de literatură, convoacă spontan citate sau aluzii”; 5. „face trimiteri dintre cele mai înalte şi rezumă explicit ideaţia pe care-o găseşte eficientă pentru a susţine propriile argumente”; 6. „instinctul artistic îi e sigur”; 7. „scrie necomplezent, pătrunzător şi empatic” etc.;

 

396. Mihai Eminescu despre viitorul neamului românesc: „Şi nimic mai mult decât modul în care adversarii noştri discută cu noi ne dovedeşte că ideile noastre sunt ideile ţării, că viitorul e al nostru şi că nu e departe ziua în care ţara se va curăţa de elementele stricate, ce azi se răsfaţă în ea”;

 

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus