GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (89)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (89)

[cuvinte cheie: “am citit, am reţinut”,Mihail Sadoveanu despre Dumnezeu, Vasile Tăriţeanu despre Eminescu şi Bucovina, Mihai Eminescu despre Bucovina, Eminescu despre poporul român, Irina Nicolau despre hoţie, Andrei Pleşu despre devenire, Jean-Jacques Rousseau despre oraşe, Gabriel Garcia Marquez despre satul Macondo, „Ziarul Lumina” din 22 iunie 2018, arhim. Mihail Daniliuc, „Nopţile de Sînziene”, Mihail Sadoveanu, Elena Condrei, Vasile Tăriţeanu, „Arheul eminescian la Cernăuţi” (Editura „Geea”, Botoşani, 2017), Elena Condrei despre Vasile Tăriţeanu]:

 

 

382. Am citit, am reţinut: Mihail Sadoveanu: „Dumnezeu va avea grijă şi de oameni şi de pădure, cum are grijă de toată zidirea Sa”; Vasile Tăriţeanu: „Ce e val ca valul trece / Numai Tu, bădiţă Mihai, / nefiind val, / nu vei trece niciodată / ca valul…”; Vasile Tăriţeanu: „Cum să-mpart, Doamne, Moldova, / Şi prea dulcea Bucovină, / Lăsând crengile de-o parte / De străbuna lor tulpină? / Cum să-mpart pe Ştefan Vodă, / Ca pe-un lan tivit cu maci, / Când e unic precum munţii / În străbunii noştri daci?”; Mihai Eminescu: „Ţara Fagilor (Bucovina) este diamantul din stema lui Ştefan cel Mare”; Mihai Eminescu: „Noi susţinem că poporul român nu se va putea dezvolta ca popor român decât păstrând drept baze pentru dezvoltarea sa tradiţiile sale istorice, aşa cum s-au stabilit de la curgerea vremurilor. Cel ce e de altă părere să o spună ţării”; Irina Nicolau: „Dacă Prometeu nu fura focul, omenirea mânca şi azi hrană rece”; Andrei Pleşu: „Unii rămân copiile mai curând ridicole ale fantasmelor lor de tinereţe, alţii îşi găsesc sinele autentic şi drumul propriu”; Jean-Jacques Rousseau: „Oraşele sunt abisul speciei umane”; Gabriel Garcia Marquez: „La Macondo nu s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic şi nu se va întâmpla niciodată nimic. Satul acesta este un sat fericit”;

 

 

383. Se apropie „Sânzienele” şi arhim. Mihail Daniliuc, în „Ziarul Lumina” din 22 iunie 2018, ne recomandă să recitim romanul „Nopţile de Sânziene” publicat de Mihail Sadoveanu în 1934. Reţinem: 1. „Cartea nu se arată interesantă doar prin prisma titlului ales de romancier, ci îndeosebi prin tematica ei care, din păcate, rămâne actuală şi astăzi: dramatica înstrăinare şi distrugere a codrilor seculari româneşti”; 2. „De ce „nopţi de Sânziene”?Şi în această carte, Sadoveanu conturează o imagine paradisiacă a pământurilor noastre româneşti, văzându-le drept lucrul mâinilor lui Dumnezeu”; 3. „De ce recurge scriitorul la acest mod de a susţine lupta pentru păstrarea codrilor Borzei? Nu cumva oamenii s-au dovedit atunci, ca şi astăzi, laşi, corupţi, incapabili să înţeleagă rostul şi rolul secularelor păduri în existenţa milenară a neamului nostru?”; 4. „Spun unii critici literari, printre care şi cel mai competent exeget al operei sadoveniene, Ion Oprişan, că romancierul întovărăşeşte pe om cu lumea necuvântătoarelor tocmai fiindcă animalierul îndeplineşte, în opera sa, rolul de etalon al nevinovăţiei. Prin ochii lor, de o rară sensibilitate şi expresivitate, animalele îndeamnă la prietenie şi sinceritate, amintind parcă de timpuri imemorabile, de atmosfera din grădina Raiului””; „O carte în care Sadoveanu adună cu multă trudă şi dragoste, ca în aproape întreaga sa creaţie literară, credinţa, tradiţiile neamului nostru, frumuseţea şi poezia pământului românesc”;

 

384. Am citit cartea de interviuri ale Elenei Condrei cu academicianul Vasile Tăriţeanu („Arheul eminescian la Cernăuţi”, Editura „Geea”, Botoşani, 2017). Conştientă de calibrul personalităţii pe care o are în faţă, Elena Condrei şi-a exersat cu succes unele abilităţi precum gândirea rapidă, cultura sa generală, deseori curiozitatea… dar mai ales empatia. Întrebările Elenei Condrei sunt exacte, perfect circumscrise obiectivului propus, ceea ce înseamnă o bună pregătire pentru întâlnirea cu academicianul, poetul, publicistul, editorul şi fruntaşul vieţii publice din Cernăuţi, Vasile Tărâţeanu. Evidentă fiind dorinţa de exprimare a interlocutorului, Elena Condrei simte acest aspect şi-l lasă să se exprime prin fraze ferite de un academism supărător, dominate însă de o coerenţă dulce, ceea ce le face plăcute şi provocatoare de interes.

 

385. Elena Condrei, în „Arheul eminescian la Cernăuţi” (Editura „Geea”, Botoşani, 2017), despre Vasile Tăriţeanu: 1. „uricar la curtea Dorului de Ţară”; 2. „oştean al limbii române”; 3. „un suflet înrămat în poezie”; 4. „şi-a creat universul său poetic cu o cauză bine definită, de a sluji Patria – Limba – Biserica”; 5. „din „harpa” sufletului lui Vasile Tăriţeanu iese strigătul dezrădăcinaţilor printr-o sârmă ghimpată”; 6. „este „desfrunzirea amintirilor” renăscătoare”; 7. „este spiritul românilor „fărdeţară”; 8. „cu pana înmuiată în istoria Moldovei… strigă pătimirile noastre”; 9. „scrie cu litere de foc despre înaintaşii care au stropit cu sânge glia străbună” etc.;

 

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus