GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (79)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (79)

[cuvinte cheie: Albert Einstein despre şobolani, Matei Vişniec şi dorinţa şobolanilor, Matei Vişniec (prin Iov) despre om, Gheorghe Grigurcu (despre alcătuirea vieţii, frumos, „a fi”, inteligenţa femeii senzuale şi senzualitatea femeii inteligente), Titu Maiorescu despre minte şi inimă, Magda Ursache despre neadevăr, câştigul pentru cunoaştere, Maria-Ana Tupan despre Iorga, Nicolae Prelipceanu, „Ramuri” nr. 2 din 2018, Domnişoara Cucu, Mihail Sebastian, „Steaua fără nume”, Valeriu D. Cotea, trei criterii ale reuşitei în viaţă, Nichita Stănescu, întrebările Anei-Maria Tupan, „Contemporanul. Ideea Europeană” nr. 1 din 2018]:

 

 

340. Am citit, am reţinut: Eugen Suciu: „Stă în faţa noastră dreaptă ca un reproş”; Albert Einstein: „Dacă şobolanii ar cântări 20 de kilograme, atunci ar fi stăpânii lumii”; Matei Vişniec prin vocea unui şobolan dintr-o piesă a sa: „ Noi, şobolanii, în calitatea noastră de specie înzestrată cu raţiune, dorim să intrăm în dialog cu omul. Noi îl însoţim pe om de foarte multă vreme”; Matei Vişniec prin vocea personajului Iov: „Omul este totuşi fructul raţiunii, el este singura creatură din univers care ştie ce este poezia, numai el este capabil să se emoţioneze în faţa unui apus de soare sau ascultând cântecul păsărilor”;Gheorghe Grigurcu: „Viaţa se alcătuieşte mai mult din necunoscut decât din din cunoscut, fapt din care ia naştere farmecul său terifiant”; Gheorghe Grigurcu: „Frumosul cel inspirator de speranţă, aşadar pururi o posibilitate. Certitudinea îl anulează”; Gheorghe Grigurcu: „A fi, adică a avea partea ta strict particulară de uimire”; Gheorghe Grigurcu: „Inteligenţa femeii senzuale: un compromis”; Gheorghe Grigurcu: „Senzualitatea femeii inteligente: un avans”; Titu Maiorescu: „Niciodată mintea nu conduce: ea arată numai alternativele. Direcţiunea finală o hotărăşte inima”; Magda Ursache: „Zidăria naţionalităţii române nu se poate aşeza pe un fundament în mijlocul căruia zace neadevărul”; Titu Maiorescu: „A realiza copia unui lucru existent nu este vreun câştig pentru cunoaştere”; Titu Maiorescu: „Arta trebuie să difere de natură”; Titu Maiorescu: „Crezui în sănătatea oamenilor, dar încep a-mi pierde toată încrederea. Când mi-oi pierde-o şi în naţiunea mea, atunci m-am dus, sunt pierdut”; Maria-Ana Tupan: „Iorga nu a fost un istoric de cabinet, ci un cetăţean intens racordat la viaţa socială”;

  341. Nicolae Prelipceanu, în „Ramuri” nr. 2 din 2018, despre Domnişoara Cucu: „personajul Domnişoara Cucu din piesa lui Mihail Sebastian, „Steaua fără nume”, a fost multă vreme un prototip al persoanei încuiate, care încearcă să încuie societatea din jurul său cu pudibonderia şi cu severitatea sa ridicolă. Azi, Domnişoara Cucu este uitată. E uitată la noi, dar a scos capul în lumea largă, cea care dă direcţia tuturor, chiar fără a mai purta neaoşul nume românesc. Pentru cine nu-şi mai aminteşte, Domnişoara Cucu este o profesoară acră şi severă, de la liceul de fete din micul orăşel unde se petrece acţiunea piesei lui Sebastian, care venea la gară de câteva ore pe zi, ca să prindă elevele ce-şi fac semne (nepermise) cu domnii din trenul Bucureşti – Sinaia (că orăşelul se găsea pe acea linie), le urmărea dacă merg la cinema şi dacă le prindea acolo, pac, o eliminare, sau dacă poartă numărul matricol la uniformă şi alte asemenea fleacuri prin care ea înţelegea păstrarea moralei”;

 342. Criteriile reuşitei în viaţă, postulate de academicianul oenolog Valeriu D. Cotea:

a) cineva să te propună;

b) cineva să te susţină;

c) cineva să te blagoslovească;

  343. Reţin din Nichita Stănescu: „Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierde / ochiul / pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza / în orbită un zeu / şi el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mişca sufletele slăvindu-l… / Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini”;

344. Maria – Ana Tupan, în „Contemporanul. Ideea Europeană” nr. 1 din 2018, punând întrebări: „Unde este însă monumentul victimelor comunismului din capitala României? Timorate de un regim totalitar, de ce să ne mirăm că elitele politice rămân aservite hegemonului, oricare va fi fiind acesta? De ce nu există un capitol dedicat tragediei elitelor româneşti din anii postbelici, enormei risipe de inteligenţă şi creativitate din cauza exterminării, eliminării din viaţa socială prin întemniţare, marginalizare, politici de personal?”

 

 

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus