GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (74)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (74)

[cuvinte cheie: Gellu Dorian, „România literară” nr. 4 din 2018, Aurel Pantea, Premiul Naţional „Mihai Eminescu”(2017), scriitorul din provincie, Aurel Pantea şi critica literară, lirismul ca manifestare esenţială a spiritului poetic, viitorul poeziei, despre realul poetic ca formă esenţială a umanului, Kant despre adevărata putere a virtuţii, Svetlana Cârstean despre anxietate, Freud despre planul Creatorului, Emil Cioran, reacţia ţăranilor la introducerea electricităţii, mirarea (întrebarea) Umberto Eco, axioma siberianului treaz, Emil Belu, „Dilema veche” nr. 729 din 2018, „Secretul veşniciei”, Constantin Noica despre Biblie, Yuval Noah Harari, conceptul de „dataism”, Horia V. Pătraşcu, timpul lecturii ]:

 

 

316. Gellu Dorian publică în „România literară” nr. 4 din 2018 un interviu cu Aurel Pantea, laureatul Premiului Naţional „Mihai Eminescu” (2017). Continuăm să reţinem din interviul respectiv: 5. „Oricum, lucrurile s-au schimbat, în sensul că valoarea unui scriitor locuitor în provincie nu mai este obturată atât de mult ca în situaţiile dinainte de 1989 când raportul centru-provincie era în măsură să denatureze condiţia unui scriitor sau a altuia”; 6. „Critică literară am scris şi înainte de 1989. Era un fel de exerciţiu al dialogului cu alte conştiinţe poetice. Am scris şi mai scriu din când în când critică literară pentru a-mi exersa simpatia pentru un poet sau altul, înţelegând prin simpatie potenţialul de identificare cu imaginarul altui poet”; 7. „Lirismul e o manifestare esenţială a spiritului poetic, începând din antichitate până azi. Lirismul e confesiune integrală, se naşte din dorinţa de a edifica o identitate fără rest. A fi liric înseamnă a elimina până la totală dispariţie deosebirile dintre subiectul poetic şi un „tu” cu care conştiinţa lirică intră în relaţie. Lirismul este, aşadar, un fel de melodicizare a relaţiei subiect-obiect. Acest adevăr l-am urmărit în toate poemele mele”; 8. „Da, cred [în viitorul poeziei, n.n.]. Credinţa aceasta îmi este nutrită de convingerea că prin această sublimă artă se naşte un tip de real ireductibil la altele: realul poetic. Realul poetic este, după credinţa mea, inepuizabil. Fiecare poet, cu fiecare poem, dar şi fiecare cititor produc real poetic. Înţeleg, deci, că realul poetic e o formă esenţială a umanului”; 9. “Pănă la urmă, promovarea poeziei o fac în continuare editorii, librarii, revistele de literatură şi de poezie, toate acestea alimentate de spiritul critic”; 10. “Nu-mi pare că există prea multe premii naţionale. Cele care conferă cu adevărat prestigiu poetului ce primeşte un astfel de premiu stau sub semnul unor mari poeţi: Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia. Nu aş şti să ierarhizez importanţa acestor premii, dar sper că e clar pentru toată lumea că Premiul Eminescu posedă o unicitate ireductibilă”;

 

317. Am citit, am reţinut: Immanuel Kant: „Adevărata putere a virtuţii este o minte liniştită”; Svetlana Cârstean: „Nu există prieten şi duşman mai mare decât anxietatea”; Edvard Munch: „Frica mea de viaţă îmi e la fel de necesară precum boala. Ele nu pot fi deosebite de mine, iar distrugerea lor mi-ar distruge arta”; Svetlana Cârstean: „Cred că nu există vreun lucru pe care să-l fi făcut în viaţa mea fără anxietate”; Svetlana Cârstean: „Poezia poate să şi exacerbeze anxietatea, dar şi să ofere catharsis-ul”; Sigmund Freud: „Intenţia ca omul să fie fericit nu a fost deloc inclusă în planul Creatorului”; Emil Belu: „Un cercetător îndrăzneţ, sau un filozof pesimist, locuieşte în fiecare dintre noi”; Emil Cioran: „Când după războiul din 1914, s-a introdus electricitatea în satul meu, ţăranii s-au pus toţi pe murmurat. „E diavolul, e diavolul”, se auzea aproape de pretutindeni. Iar când, în fine, a fost instalată şi în biserici, au rămas fără grai. „E anticristul, e sfârşitul lumii!”; Umberto Eco: „Ce înseamnă tirajul de douăzeci şi două de milioane pe lângă cele cinci miliarde de oameni ai planetei?”; Kanyadi Sandor: „Asimilarea Internetului de către un popor echivalează cu creştinarea acelui popor”; Andre Glucksmann: „A întâlni seara un siberian treaz echivalează cu a întâlni un marţian”;

 

318. Emil Belu, în „Dilema veche” nr. 729 din 2018, reproduce în eseul său, „Secretul veşniciei”, un citat din Constantin Noica despre „Biblie”: „Îmi place începutul Bibliei. Dumnezeu face lumina şi apoi vede că e bună. Face uscatul şi apele şi vede că sunt bune. Numai la om nu vede asta. Să fi fost de la sine înţeles? În orice caz, întâi creează şi apoi stă să judece. Numai noi, leibnizieni înnăscuţi, cerem ca programul să preceadă fapta”;

 

319. Conceptul de „Dataism” ca o nouă „religie”: „Nici creştinism, nici islamism, nici budism, ci un nou „crez” determinat de noile tehnologii, de inteligenţa artificială şi imensitatea bazelor de date O rupere semnificativă de nivel, o trecere de la viziunea „homocentrică” la viziunea „datacentrică, în fond o transferare a autorităţii de la om la algoritmi” (Emil Belu după Yuval Noah Harari);

 

320. Horia V. Pătraşcu despre timpul lecturii: „Este simptomatic, că există o reverie comună asupra timpului lecturii. Oamenii îşi imaginează că vor citi cărţile strânse în decursul vieţii „la pensie”, „la bătrâneţe”. Adică exact invers de cum procedează Don Quijote”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus