GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (66)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (66)

[cuvinte cheie: Iulian Patca, „De dragul tău” (alte poeme de dragoste, Editura „Mega”, Cluj-Napoca, 2017), „am citit, am reţinut”, despre timp, Nichita Stănescu şi locul cuvântului, balzacianul Mihail Kogălniceanu, Mircea Platon despre lumea postmodernă, unul din semnele anormalităţii, Vintilă Horia, portugezii ca ultimi ţărani ai Europei, Valentin Coşereanu, „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, despre Aglaia, sora lui Eminescu, Ion Drogli, Vasile Muraru ]:

 

284. De la Cluj-Napoca, Iulian Patca, redactorul-şef al revistei „Agora literară”, îmi trimite ultima sa carte de poeme, „De dragul tău” (alte poeme de dragoste, Editura „Mega”, Cluj-Napoca, 2017). Pusă sub semnul unui motto din Seneca („Quae historia fult facta poesis est” / „Ceea ce a fost istorie devine poezie”), reţin câteva versuri: 1. „Azi sinea mea / în sine se adună / Ca herghelia fulgilor / în frig”; 2. „Şi zi de zi / în lumea asta slută / Te-mbrac în haina / vorbelor de bine”; 3. „Adesea te caut / prin incerte zări / Să-mi picuri plumb / năucitor pe pleoape”; 4. „Ca-ntr-un tablou / aiurea şi abstract / Din care soarta / biciuie şi râde”; 5. „Şi să rămânem / amândoi poeţii / Ce pun cercei / de lună unei şoapte”; 6. „Iar vara-ncepe / să-şi arate sânii / Prin ii / de borangic duminical”; 7. „Am trecut de curând pe strada ta / aşa cum trec deseori peste toate / amintirile…”; 8. „Pustiu de timp / în arderea de sine”; 9. „În pragul verii / ce nu se dezminte / Se sting inflorescenţe / de castani…”; 10. „Cuvintele erau / în calea ta / Grămezi de nerăbdare / şi tăgadă”; 11. „În frigul sterp / din fiecare clipă / Lăcrimează tei / sub promoroacă”; 12. „De mult uscată-i / lacrima-nserării”; 13. „ Singurătatea-i / o povară veche, / Cu fiecare clipă / mor puţin”; 14. „mi-e sufletul / mai gol decât o coală / Pe care tot ce-am scris / nu mai contează”; 15. „Zăpada unui gând / o las să cadă / Întroienind cărări / spre îndărăt”;

 

285. Am citit, am reţinut: Garabet Ibrăileanu: „Se zice că trece timpul. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp”; Friedrich Nietzsche: „Timpul acesta-i ca o femeie bolnavă, lăsaţi-l doar să ţipe, să răcnească, să înjure şi să spargă farfuriile şi masa”; Rainer Maria Rilke: „În mân unuia suntem cu toţii, / prin degete îi curge ca-n clepsidre”; Mircea Eliade: „Creştinismul trebuie să conserve cel puţin un comportament mitic: timpul liturgic, adică refuzul timpului profan şi recuperarea periodică a Marelui Timp, illud tempus al începuturilor”; Franz Kafka: „În gândurile tulburi bate un ceas / Ascultă-l atunci când intri în casă”; Mircea Eliade: „Noutatea lumii noi se traduce prin revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre”; Nichita Stănescu în „Foamea de cuvinte”: În străfundul fiecărui lucru nu există / până la urmă decât un cuvânt /…/ Că până la urmă în lucruri nu este / În miezul miezului decât un cuvânt”; Bogdan Creţu: „Dacă pariul său ar fi fost unul prioritar literar, Mihail Kogălniceanu ar fi putut da cei dintâi roman balzacian din literatura română”; Mircea Platon: „În lumea postmodernă însă, în care identităţile sunt obligatoriu hibride şi în care normalitatea e considerată o simplă convenţie, trecutul e vinovat, întâmplător, sau „sub vremi”, şi viitorul nu are nici o legătură cu noi”; Mircea Platon: „Unul din semnele cele mai grave ale anormalitaţii nu e doar omul fără memorie, ci şi omul fără „urmaşi”; Rainer Maria Rilke: „Dă fiecăruia, Doamne, moartea lui”; Fericitul Augustin: „Lumea a fost făcută cu timp, nu în timp”; Vintilă Horia: „Portughezii sunt printre ultimii ţărani din Europa şi în asta constă frumuseţea lor. Ţara are aspectul unei ferme bine gospodărite, condusă de mâini pricepute”;

 

286. Valentin Coşereanu, în „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, despre Aglaia, sora lui Eminescu: „Aglaia a fost o femeie dărâmător de frumoasă şi îşi purta cu mândrie frumuseţea. Clasele făcute la pensionul doamnei Zielinsky ne-o arată ca pe o elevă strălucitoare, calificându-se pe primul loc în clasa ei, având înclinaţii spre limbile franceză şi germană. A făcut şi ea Conservatorul şi a studiat artele dramatice la Suceava, concertând cu succes la pian, atât în ţară cât şi la Cernăuţi, unde era faimoasă pentru fineţea interpretării. La sfârşitul lui iunie 1870 cere paşaport pentru a călători în Europa, ajungând la Viena şi Praga, întâlnindu-se cu Mihai, student al Universităţii imperiale. Acolo s-au fotografiat: mama bust, apoi Aglaia în picioare, îmbrăcată în costum popular. Aici au cunoscut şi câţiva colegi bucovineni de-ai poetului, printre care şi pe Vasile Muraru, care le-a invitat în vara aceluiaşi an la Cernăuţi, unde au avut prilejul să-l cunoască pe viitorul ei soţ, Ion Drogli, cunoscut şi el în cercurile intelectuale din ţară, dar şi din Cernăuţi. Atunci Mihai şi-a condus mama şi sora prin strălucitorul oraş imperial, deşi atât Raluca cât şi Aglaia se descurcau destul de bine cu limba germană, mijloc absolut necesar pentru voiajul prin Cehia, Austria şi Ungaria, pe care-l făcuseră deja”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus