GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (65)

[cuvinte cheie: ”am citit, am reţinut”, Dimitrie Cantemir despre tăcere, Ioan Piso, prima datorie a şcolii, despre matematică, o definiţie a omului inteligent, Dan Grigore, Europa şi muzica, Europa ca o simfonie, Flore Pop, Pilat din Pont, Iisus, despre gând, Alexa Visarion, scopul Vechiului Testament, scopul Noului Testament, graba umanităţii, rolul teoriei timpului, Piotr Uspenski despre om, Valentin Coşereanu, „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, Ilie, fratele lui Eminescu, Theodor Codreanu, “Contemporanul-ideea europeană” nr. 11 din 2017, despre romantismul eminescian, Ştefan Petică, Nicolae Davidescu, sintagma “lirică modernă”, Berlin ca avangardă a culturii modern, Eminescu şi romantismul ]:

 

 

281. Am citit, am reţinut: Dimitrie Cantemir: „Unii tac din înţelepciune, alţii tac din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte”; Ioanid Romanescu: „Al dracului am fost, cu patimă în toate / – viaţa mea a curs întâmplătoare – / atâtea drumuri am avut în faţă / dar am ales mereu câte-o cărare”; Ioan Piso: „Prima datorie a şcolii româneşti ar fi să reintroducă limba latină. Latina te învaţă să-ţi cunoşti mai bine limba, limba maternă, apoi te învaţă să gândeşti”; Ioan Piso: „Matematica are două răspunsuri posibile: pozitiv sau negativ. Interpretarea unui text latinesc sau grecesc te deprinde cu nuanţele, care sunt atât de utile şi în carieră, şi în viaţă”; Ioan Piso: „Cine este capabil să urmărească o frază a lui Cicero sau o Fugă a lui Bach, este un om inteligent şi capabil”; Dan Grigore: „Europa este creuzetul şi modelul formării şi dezvoltării muzicii culte, cea care este limbajul universal de comunicare a emoţiilor şi gândurilor omeneşti”; Dan Grigore: „Muzica europeană a fost întotdeauna deschisă influenţelor, s-a îmbogăţit, s-a diversificat, dar, în acelaşi timp, a exercitat şi exercită o puternică înrâurire asupra tuturor celorlalte şcoli de muzică din lume”; Dan Grigore: „Eu percep viitorul Europei ca pe o simfonie în a cărei partitură fiecare instrument îşi are importanţa şi rolul său de neînlocuit”; Flore Pop: „Pilat din Pont a întrebat chiar aşa: „Ce e Adevărul”? Iisus nu i-a răspuns, l-a lăsat să caute, să se lămurească, i-a dat liber la reflecţie. Nu i-a interzis nimic. Chiar nimic. Deşi avea la dispoziţie ceva mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri…”; Flore Pop: „Gândul meu fuge în căutarea / unei ţinte, minunea de fiecare zi: / limpezimea albastrului”; Alexa Visarion: „Scopul Vechiului Testament a fost să-l facă pe om din nou om, pe când scopul Noului Testament este să-l facă pe om înger”; Vasilica Bălăiţă: „Îmi vine în minte graba umanităţii civilizate spre un imediat care devoră clipa mişcării.Graba spre mâine îmi înghite timpul interior, înecându-mi astfel fiinţa în uitare”; Alexa Visarion: „Fără o teorie a timpului nu este posibilă nicio teorie a istoriei şi a societăţii, nicio doctrină ezoterică a iniţierii şi a ritualului existenţial”; Piotr Uspenski: „Omul se identifică cu orice şi petrece mai mult de jumătate de viaţă în această stare ciudată în care totul îl absoarbe: ce vede, ce simte, ce crede, ce nu crede, ce doreşte, ce nu doreşte, ce îl atrage, ce îi repugnă”;

 

282. Valentin Coşereanu, în „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, scrie despre europenismul eminoviceştilor. Despre Ilie, alt frate al lui Eminescu, scrie: „… mai aproape de Eminescu şi ca vârstă şi ca preocupări, va fi tovarăşul de joacă al poetului în copilăria ipoteşteană. Era blond şi cu ochii albaştri, un bun desenator încă de mic şi un copil foarte milos. De aceea, probabil, s-a înscris la şcoala de medicină militară a doctorului Carol Davilla, de la Bucureşti, unde va muri de tifos, la 17 ani, molipsindu-se de la bolnavii pe care-i îngrijea”;

 

283. Theodor Codreanu, în “Contemporanul-ideea europeană” nr. 11 din 2017, despre romantismul eminescian: 1. “Primul nostru simbolist autentic, Ştefan Petică, reconfirmat de criticul Nicolae Davidescu”; 2. “Ştefan Petică a sesizat că veritabilul simbolism românesc s-a născut odată cu Eminescu”; 3. “Sintagma lirică modernă este enunţată întâia oară în cultura noastră, de Eminescu, în “Icoană şi privaz”: “Natura-alăturată cu acel desemn prea şters / Din lirica modernă – e mult, mult mai presus”; 4. “Toţi istoricii şi criticii literari au lăudat studiul lui Maiorescu din 1889, dar, paradoxal, au pierdut imaginea modernităţii poetului şi gânditorului sub impulsul prejudecăţilor legate de tipologia curentelor literare. Asta fiindcă modern a fost considerat simbolismul francez, în epocă, or, Eminescu, de formative germană, avea reticenţe de superficialitatea spiritului francez (ceea ce şi explică respingerea experimentului cvasi-simbolist al lui Alexandru Macedonski), deşi, în profunzimele sale, etala afinităţi cu Charles Baudelaire, cu Arthus Rimbaud sau Stephane Mallarme, cum vor dovedi criticii mai noi. Aceştia au demonstrate că avangarda culturii modern a vremii nu se manifesta la Paris, ci la Berlin, adică tocmai în mediile în care şi-a făcut studiile Eminescu”; 5. “ Cu alte cuvinte, Eminescu nu aderă nici la “clasicismul” cultivat de Junimea sau la cel francez, apus, nici la tradiţia antică, tot clasică, ci la romantism, pe care îl asimilează modernului”: 6. “Eminescu socoate că romantismul este mai modern decât proaspătul simbolism francez”; 7. “Eminescu nu se înşela deloc, geniul său mergând şi de astă data la ţintă. Fiindcă el a înţeles, cu mult înaintea modernilor din următoarele două secole, că romantismul este calea regală a poeziei din toate timpurile”; 8. “Eminescu dă romantismului turnura antimodernă, care va fi conceptualizată abia spre sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus