GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (61)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (61)

[cuvinte cheie: „am citit, am reţinut”, Ioanid Romanescu despre poeţi, Bogdan Creţu despre poezie, Horia Bădescu şi Constantin Coroiu despre Eugen Simion, Alexandru Paleologu despre critică, Nichita Stănescu, Horia Vicenţiu Pătraşcu, Origene, Pascal, omul plictisit, limba maternă a Europei, Constantin Coroiu, „Contemporanul-ideea europeană” nr. 11 (788) din 2017, sfatul lui Eugen Simion către critici, George Călinescu, Valentin Coşereanu, „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, despre Şerban (fratele lui Eminescu), Scrisoarea din Berlin, datată 18 iulie 1873, expediată părinţilor de Eminescu ]:

 

265. Am citit, am reţinut: Ioanid Romanescu: „Pe harta sufletului vostru eu reprezint o cazemată pentru flori şi candoare”; Ioanid Romanescu: „Poeţii când există e-o minune / poeţii nu se nasc ei sunt născuţi / poeţii nici nu dorm numai visează / poeţii niciodată nu-s prea mulţi”; Bogdan Creţu: „Poezia nu e discurs estetizant şi atât, poezia adevărată nu se lasă supusă, nu se pune în slujba puterii, nu crede în nimic altceva decât în propria putere de a impune o realitate care să merite onoarea de a fi luată în considerare”; Bogdan Creţu: „Oriunde este posibilă („permisă” chiar) poezia adevărată, se creează o breşă în controlul absolut”; Ioanid Romanescu: „Poeţii n-au religii şi nici zei / poeţii nu aşteaptă pe la uşi / poeţii libertatea nu o sapă / şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi”; Horia Bădescu: „Eugen Simion este, poate, cea mai seniorială personalitate a criticii româneşti contemporane”; Alexandru Paleologu: „În critică, talent e acelaşi lucru ca şi în literatură. Scriu despre cărţi aşa cum alţii scriu despre amor sau despre ambiţie”; Nichita Stănescu: „Există un mit nătâng al străinătăţii”; Ioanid Romanescu: „Poeţii n-au familii au iubite / poeţii bunăoară sunt cu toţii / cei care lasă lumea pentru alţii / poeţii curg mereu de-a lungul nopţii”; Constantin Coroiu: „Sunt însă şi critici, ca Eugen Simion, care zidesc solid în spaţiul intravilan al Culturii”; Horia Vicenţiu Pătraşcu: „Omul este un animal care se plictiseşte. Sau, pentru cei mai religioşi dintre noi, un înger care cască”; Origene: „Am căzut din ceruri pentru că ne-am plictisit de Dumnezeu, desăvârşirea ne-a sastisit”; Pascal: „Toate nenorocirile noastre provin din faptul că nu putem sta singuri în camerele noastre fără să ne plictisim”; Horia Vicenţiu Pătraşcu: „Diferenţa dintre o cultură mică şi o cultură mare stă în răspunsul dat plictiselii”; Goethe: „Limba maternă a Europei este creştinismul”;

 

266. Constantin Coroiu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 11 (788) din 2017, reia un sfat al lui Eugen Simion pentru critici: „Tema voastră esenţială trebuie să fie literatura română. Cine vă spune că, scriind despre autori români de azi şi de ieri, nu veţi fi cunoscuţi în Europa nu vă spune adevărul. I s-a reproşat şi încă i se reproşează lui G. Călinescu că a preferat să fie un geniu local şi n-a năzuit să devină, cum merita să fie, un critic european. Raţionament fals, complex românesc vechi. Un critic este, înainte de orice, legat de literatura sa şi, dacă îşi asumă responsabilităţile ei, trebuie s-i servească în toate circumstanţele. Recunoaşterea mondială este o problemă secundară. El poate să scrie în cunoştinţă de cauză, cum a făcut chiar G. Călinescu, despre literatura spaniolă sau despre misionarii catolici în Ţările Române, dar proiectele sale critice majore privesc literatura română. A studiat-o şi a scris despre ea racordând-o la modelele literaturii universale în aşa chip încât scriitorii mărunt culturali ca Baronzi sau Grandea să intre într-un scenariu european. Este un mod elocvent de a evita localismul studiind fenomenele locale şi de a înfrânge un complex (complexul de inferioritate) care bântuie sistematic imaginarul scriitorului român”;

 

267. Valentin Coşereanu, în „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, scrie despre europenismul eminoviceştilor. În acest context este prezentat traseul european al fraţilor lui Eminescu. Reţinem pasajul rezervat lui Şerban: „Primul care o face este Şerban, fratele cel mare, care, după ce trece mai întâi pe la National Hauptschule, apoi la Ober Gymnazium-ul cernăuţean, va urma medicina la Viena şi va obţine un doctorat la Erlangen, în Bavaria. În 1873 se afla la Berlin, funcţionând ca secretar al consulatului român de acolo. Era atât de talentat în domeniul chirurgiei şi obţinuse atâta încredere şi stimă între colegii doctori, încât, deşi era încă student, i se permitea să opereze. Astăzi încă, nu se realizează pe deplin cât însemna aceasta în regulile atât de stricte ale societăţii germane, care nu se abătea cu o iotă de la regulă. Iată ce spune despre Şerban, fratele său, Mihai, omul care nu a minţit şi nu a fabulat niciodată în legătură cu nimeni: „Pe Şerban îl văd foarte rar, căci şede foarte departe de mine (…). Altfel el o duce destul de pasabil; are amici, cunoştinţe cu doctori germani şi societatea lui e foarte căutată. El e şi membru la o societate ştiinţifică medicală. Ce sunt Românii care învaţă medicina aicea pe lângă el? Pot să zic că dispar” (Scrisoarea din Berlin, datată 18 iulie 1873, expediată părinţilor). Din păcate, acest frate al poetului va muri la Berlin, la numai 33 de ani, bolnav de tuberculoză”;

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus