GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (54)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (54)

 

[cuvinte cheie: „am citit, am reţinut”, Vasile Lovinescu despre Platon şi Cioran, Liviu Rebreanu despre inspiraţie şi eroare, regimul democratic, abuzul de neîncredere, excesul de neîncredere, despre poveşti, Cristian Dumitrescu, „Ziarul Lumina” din 2 noiembrie 2017, despre scrierea olografă, Andreea Blaga, „Ziarul Lumina” din 3 noiembrie 2017, despre Tolstoi, Iasnaia Poliana, Mihai Buzea, „D`ale arboretului„Dilema veche” nr. 715 din 2017”, despre „lemă”, „anti-lemă” şi „di-lemă”]:

 

 

239. Am citit, am reţinut: I. D. Sârbu: „Am scris teatru pentru citit, ca şi Blaga, ca şi Radu Stanca”; Vasile Lovinescu: „Ceea ce admir fără rezervă la Platon e partea metafizică a lui şi mai ales miturile”; Vasile Lovinescu despre Emil Cioran: „A avut mândria să nu comande niciodată, să nu dispună de nimic şi de nimeni. Fără subalterni, fără stăpâni, nu a dat ordine nici nu a primit. Sustras imperiului legilor, anterior binelui şi răului, nu a făcu să sufere nici un suflet”; Nae Ionescu: „În dragostea mare, toţi oamenii sunt proşti, chiar dacă sunt inspiraţi”; Liviu Rebreanu: „Inspiraţia este un fel de uitare de sine pe care mi-o lămuresc printr-o transmutare într-o lume specială, o concentrare foarte puternică asupra unui lucru”; Adrian Păunescu: „Două lucruri sunt imposibile: a vedea cu ochii pe Dumnezeu şi a povesti dragostea”; Adrian Păunescu: „Să nu regreţi nimic din ceea ce faci bine chiar şi pentru oameni răi”; Liviu Rebreanu: „Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul comunică direct cu lumea spirituală, cu lumea lumilor”; Andrei Pleşu: „Regimul democratic e bun cu condiţia să fii mereu cu ochii pe el”; Andrei Pleşu: „Cetăţeanul civilizat nu se poate limita la rolul de simplu elector (asumat o dată la patru, cinci sau şapte ani).Important e ce face în intervalul dintre alegeri: cum supraveghează Puterea, cum împiedică derapajele ei”; Pierre Rosanvallon: „Abuzul neîncrederii e la fel de periculos ca şi încrederea tâmpă”; Pierre Rosanvallon: „Două sunt efectele negative ale excesului de neîncredere: populismul şi lehamitea”; Vintilă Mihăilescu: „Povestea ne ajută să acţionăm împreună cu oameni pentru o cauză comună oamenilor”; Yuval Noah Harari: „Omul este animalul care spune poveşti”;

 

240. Specialistul în grafoscopie Cristian Dumitrescu, în „Ziarul Lumina” din 2 noiembrie 2017, despre scrierea olografă: 1. „scrierea olografă se va păstra în următorii 50 de ani”; 2. „ scrisul este o formă de manifestare a sufletului prin lumina conţinută în cuvintele exprimate”; 3. „mecanismul scrierii este alcătuit dintr-o componentă „hard”, reprezentată de aparatul biomecanic al fiecărui scriptor (mâna cu muşchi, oase, tendoane, vase sanguine, creierul etc.)şi o componentă „soft”, sub formă de trasee neurale, care alcătuiesc stereotipul dinamic prin care se manifestă deprinderea de a scrie”; 4. „treptat, poate se va renunţa la modelul caligrafic al literelor în scrierea olografă şi va fi utilizat din ce în ce mai mult modelul tipografic al acestora”; 5. „pe termen lung este posibil ca scrisul caligrafic să ajungă o activitate la îndemâna exclusivă a unor profesionişti sau specialişti, care să poată citi scrierile vechi sau să execute anumite lucrări scripturale cu valoare artistică, adică un fel de scrib al vremurilor ce vor veni”; 6. „să nu uităm că limbajul este despre cuvânt şi suflet, iar scrisul este despre cum le transmitem”;

 

241. Andeea Blaga, în „Ziarul Lumina” din 3 noiembrie 2017, despre Tolstoi: „Moşier bogat şi conte mai târziu, a rămas orfan de mamă la 2 ani şi de tată la 9 ani. La 16 ani va încerca să studieze la Universitatea din Kazan Filologia, secţia arabă-turcă, dar după un an se va hotărî pentru drept. Intră voluntar în Armată pentru a lupta în Caucaz pe la 19 ani şi apoi se angajează militar, devenind căpitan, pentru a lupta în Crimeea. Începe să scrie pe la 22 de ani. Se va căsători la 34 de ani cu Sofia Tolstoi şi vor avea 13 copii. Fire frământată, caută de tânăr adevărul şi raţiunea pentru care merită omul să trăiască pe pământ. Fondează o şcoală pe moşia sa, Iasnaia Poliana. Iubitor de muncă fizică, de călărie, tenis, înot, se bucură de o rezistenţă şi o forţă fizică ieşită din comun. Scrie 8-10 ore pe zi fără să obosească. Se îmbracă asemenea ţăranilor de pe moşie, munceşte alături de ei şi, văzându-i cineva muncind şi vorbind, nu poate înţelege cine este marele boier, contele Tolstoi. Un singur lucru îl diferenţiază totuşi: privirea”;

 

242. Mihai Buzea, în „Dilema veche” nr. 715 din 2017, prezentând conceptele de „lemă”, „anti-lemă” şi „di-lemă” raportate la selecţia în organizaţii, într-un excepţional eseu cu titlul „D`ale arboretului”: 1. lemă: „contraselecţia naturală e una dintre caracteristicile oricărei organizaţii, comunistă sau capitalistă, şi nu ţine de personalitatea liderului suprem (al organizaţiei), ci de gradul de osificare (al organizaţiei). Cu alte cuvinte, cu cât organizaţia este mai veche, cu atât este mai mare şansa proştilor de a fi numiţi în funcţii de conducere („numiţi” nu „aleşi”); 2. anti-lemă: „organizaţiile care-şi construiesc structura ierarhică pe contraselecţie naturală dispar, mai devreme sau mai târziu, pentru că legile naturii li se aplică şi lor, ca oricui altcuiva (în cazul acesta, buna şi bătrâna lege a selecţiei naturale)”; 3. di-lemă: „dar dacă vieţuiesc într-un mediu controlat, ca paraziţi ai unor organisme mai mari, atunci prosperă numai dacă devin din ce în ce mai proaste, mai osificate şi mai puţin adaptabile, altfel spus, numai dacă mecanismul contraselecţiei naturale funcţionează perfect (desigur, dacă moare organismul mai mare, atunci dispare şi organizaţia-parazit, acesta cu contraselecţia)”;

 

 

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus