GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (52)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (52)

[cuvinte cheie: Dumitru Lavric, „Epistolarul românesc 500” (vol. II, Botoşani, 2015, p. 141), o explicaţie a conceptului de hermeneutică, Hermes, Mercur, Trismegistos, Marin Preda despre meseria de scriitor, Andrei Pleşu despre femei, George Enescu profesor, Maria Iordănescu, „Dilema veche” nr. 708 din 2017, Daniel Funeriu, despre manualul şcolar, Oana Doboşi-Potcoavă, Raluca Selejan, decalogul librarului]:

231. Dumitru Lavric, în „Epistolarul românesc 500” (vol. II, Botoşani, 2015, p. 141), dă o excepţională explicaţie a conceptului de hermeneutică: „În Olimpul antichităţii greceşti, Hermes era mesagerul zeilor, un mesager plin de iniţiativă însă, procedând la rectificarea mesajelor până la a distorsiona conţinutul; comunicările transmise de orgoliosul mesager derutau şi manipulau atât pe expeditori cât şi pe destinatari fiind h(ermetice), încifrate, criptice, sibilinice, phytiatice; pe aceeaşi bază s-au format mai târziu noţiunile hermeneutică, ermetism, poezie ermetică. Mai era harnicul mesager cu aripi la picioare protectorul hoţilor şi tâlharilor care i se închinau cu evlavie ridicându-i altare (herme) din pietre aşezate la răscruce de drumuri. Corespondentul său roman, Mercur, îi avea sub protecţie pe negustori şi comercianţi – categorii dispuse spre fraudă şi înşelăciune; miercuri e ziua din săptămână ce îi era dedicată, mercurialul (lista de preţuri) îi perpetuează numele, la fel ca şi denumirea ciudatului metaloid indecis între solid şi lichid (mercur) – semn al versatilităţii. Înaintea dubletului greco-roman a mai existat însă un Hermes egiptean – Trismegistos (Cel de trei ori mare), singurul care mai ştia limba primordială comună zeilor şi muritorilor, limbă în care îşi trimite mesajele pentru înţelegerea cărora era necesară acea anamneză platoniciană ce angajează chiar memoria speciei şi a formelor de viaţă anterioare. Aşadar, indiferent de ipostază, aceste entităţi supraumane ocultau conţinuturi ce necesitau o interpretare a unui intermediar – hermeneutul, singurul ce îi era accesibil destinatarului, şi acesta, la rându-i orgolios şi accesibil în condiţii cu totul speciale”;

232. Am citit, am reţinut: Marin Preda: „Blestemată meserie, pe care o am: sentimentele altora ştiu să le exprim, pe ale mele nu”; Marin Preda: „Eu văd ceata de îngeri care se diferenţiază şi din mijlocul ei apare unul viclean şi ispititor”; Marin Preda: „Biografia lui Moromete se desfăşoară şi se încheagă din adâncurile luminoase şi fermecătoare ale copilăriei mele”; Marin Preda: „Bucuriile se plătesc. Asta nu e încă cel mai rău. Mai rău e de cei ce nu le au deloc, fiindcă şi ei trebuie să moară. Nu există nici răsplată, nici pedeapsă”; Henrik Ibsen: „E-nălţător să îţi alegi un ţel / Şi-apoi, trecând prin foc, s-ajungi la el”; Montaigne: „Nu vă lăsaţi purtaţi cum sunt cele plutitoare, fie agale, fie furtunatic, după cum e unda”; Jean-Luc Godard: „Când aud cuvântul cultură îmi scot carnetul de cecuri”; Goethe: „Eternul Feminin ne înalţă în tării!”; Andrei Pleşu: „Eu cred că cine nu vede, când întâlneşte o persoană de sex feminin, decât buze, sâni şi fese nu pricepe nimic din splendoarea feminităţii”; Codrin Liviu Cuţitaru: „Înainte de Fecebook numai familia ta ştia că eşti idiot, acum ştie toată lumea!”; George Enescu: „O singură meserie mi-a displăcut: cea de profesor. Din nefericire, am profesat-o mult!”;

233. Maria Iordănescu, în „Dilema veche” nr. 708 din 2017, despre manualul şcolar dar şi dând un răspuns fostului ministru Daniel Funeriu care crede că manualul nu e important: „…manualele mi se par totuşi utile în acest demers de formare a profesorilor. Nu, nu suntem în Franţa, unde domnul fost ministru spune că manualele sunt doar nişte „auxiliare”. Suntem în România, unde un manual bun, nu înzorzonat cu idei şi desene aiurite, îl poate ajuta pe profesor să îşi îmbunătăţească metoda de predare. Şcoala românească este săracă din cauza indiferenţei, a incompetenţei şi a corupţiei. „Administratorii” instituţiei nu au bani nici pentru câteva cărămizi sau toalete sigure pentru copiii de la ţară, cum ne-am putea închipui că ar dărui cu generozitate bani, oameni şi timp pentru formarea cadrelor didactice? În acest caz, manualul şcolar nu mi se pare atât de neimportant, dimpotrivă: el ar putea impune fiecărui profesor sau învăţător standarde înalte de activitate profesorală, provocări spre reflecţie şi informare, o privire de perspectivă mai clară asupra rostului pedagogiei şi asupra modelului la care şcoala vrea să se raporteze. Un manual bun poate iniţia dialoguri eficiente între profesor şi elevi, poate naşte dezbateri şi iniţiative, poate stimula creativitatea şi în bănci, şi la catedră”;

234. Un decalog al librarului alcătuit de Oana Doboşi-Potcoavă şi Raluca Selejan (vezi „Dilema veche” nr. 708 din 2017): 1. „Citeşte cărţi tot timpul şi peste tot:dimineaţa, la prânz, seara, noaptea, la muncă, în drum spre librărie, în vacanţe”; 2. „Citeşte presă culturală, fii curios şi informat”; 3. „Ascultă muzică şi mergi la concerte, uită-te la filme şi mergi la festivaluri de film, participă la vernisaje şi cunoaşte artişti”; 4. „Zâmbeşte, fii disponibil şi ai răbdare cu cei care vor să povestească cu tine”; 5. „Nu judeca oamenii după cărţile pe care le cumpără din librărie. Discută cu ei despre alegerea lor”; 6. „Fii răbdător cu cărţile şi oferă-le o viaţă cât mai lungă”; 7. „Nu te concentra doar pe noutăţi şi pe bestseller-uri, riscă şi cu cele de nişă”; 8. „Recomandă cărţi pe care le-ai citit şi care ţi-au plăcut”; 9. „Respectă-ţi partenerii – edituri, autori şi clienţi”; 10. „Nu uita că într-o librărie timpul se măsoară în cărţi şi cafele alese”;

 

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus