GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (26)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (26)

[cuvinte cheie: Arhim. Mihai Daniliuc, „Lumina” din 13 iunie 2017, Mihai Eminescu, femeia din Botoşani care plivea florile de pe mormântul poetului, Mircea Moţ, „Tribuna” nr. 354 din 1-15 iunie 2017, Marin Preda, salcâmul lui Moromete, simbolistica salcâmului la Marin Preda, „lumea este o metaforă”, „teatrul versagil”, „scriitura viscerală”, „utopograma satului tradiţional”, „criză a vocabularului vizual”, „autopoieza”, „geometria mirabilis”, „Eminescu şi familia creştină”, „Lumina” din 15 iunie 2017, ]

 

113. Arhim. Mihail Daniliuc, în „Lumina” din 13 iunie 2017, despre grija faţă de Eminescu: „Am trăit un astfel de sentiment şi anul acesta când, prin luna aprilie, cu un grup de elevi seminarişti, am poposit la Cimitirul Bellu, ca să rostim o smerită rugăciune la căpătâiul lui Eminescu şi al altor scriitori ce se odihnesc vremelnic în cunoscutul ţintirim al capitalei, aşezându-le o floare şi o făclie aprinsă. Nu m-a mirat deloc să găsesc la mormântul nefericelui poet multe flori, semn al neuitării şi preţuirii. Mă obişnuisem oarecum cu imaginea, căci o văzusem ori de câte ori trecusem pe acolo. De astă dată am întâlnit o credincioasă din ţinutul Botoşanilor, care plivea florile de pe mormântul lui. Am privit-o cu admiraţie şi respect, alăturându-ne plăcutei corvoade”;

 

 

114. Mircea Moţ, în „Tribuna” nr. 354 din 1-15 iunie 2017, scriind despre „salcâmul” lui Moromete: 1. „Moromete taie salcâmul din mijlocul grădinii, socotit copacul edenic, un „axis mundi”, dublul său vegetal (Eugen Simion), ori un simbol al demnităţii şi verticalităţii ţărăneşti”; 2. „Momentul ales este al dimineţii, înainte de răsăritul soarelui asociat luminii şi creaţiei, un timp în care bocetele prevestesc moartea unei condiţii”; 3. „Tăierea salcâmului marchează într-adevăr momentul în care Ilie Moromete se desparte definitiv de mentalitatea satului, a ţăranului din Siliştea Gumeşti, pentru care salcâmul are semnificaţii profunde ori valoare de simbol: 4. „Cel pe care Moromete îl alege spre a-l însoţi este nu întâmplător Nilă, cel mai puţin dotat dintre băieţi, cel care nu înţelege şi care trebuie să se mire pentru a trăi astfel de moment revelator”; 5. „Salcâmul este reper şi emblemă a satului, coroana sa având o autentică „boltă” ce-l impune ca imagine a întregului”; 6. „Copacul are semnificaţie şi valoare afectivă pentru ceilalţi, nu însă pentru Moromete”; 7. „Pentru oamenii din Siliştea Gumeşti el este „salcâmul acesta”, dar mai ales, „salcâmul”, de care ei sunt legaţi în primul rând afectiv”; 8. „Nilă trebuia să ia „securea ailaltă, aia veche”, pe care s-o folosească într-o situaţie nouă, ca semn al metamorfozei” etc.;

 

 

115. Citesc „Tribuna” nr. 354 din 1-15 iunie 2017 în care: Marius Bercea ne aminteşte că „lumea este o metaforă”, Claudiu Groza scrie despre „teatrul versagil” (o combinaţie între „versatil” şi „agil”), Ortega y Gasset deplânge „dezumanizarea avansată a societăţii”, Ştefan Manasia disecă „scriitura viscerală” a lui Roberto Bolano, Mircea Moţ vorbeşte despre Andrei Oişteanu şi „utopograma satului tradiţional”, Constantin Cubleşan analizează „universul stresant al responsabilităţilor administrative” prin care a trecut Mircea Radu Iacoban, pictorul Gheorghe Pogan anunţă „o criză a vocabularului vizual”, Andrei Marga discută despre „autopoieză”, Vasile Zecheru justifică conceptul de „geometria mirabilis” etc.;

 

 

116. Câteva idei din eseul „Eminescu şi familia creştină”, publicat de Arhim. Mihail Daniliuc în „Lumina” din 15 iunie 2017: 1. „Dintru început trebuie să reiterăm spusele unor eminescologi, care au afirmat că opera stihuitorului s-a plămădit din năzuinţa autorului spre metafizic, el crezând cu tărie într-o stăpânire divină a lumii, stăruind pe un aspect inedit în lirica românească: cunoaşterea lui Dumnezeu”; 2. „Cât priveşte familia creştină, întemeiată prin iubirea dintre un bărbat şi o femeie, având ca arhetip spiritual relaţia dintre Hristos şi Biserică, creaţia eminesciană abundă de versuri în care poetul, cu o neobosită forţă, cântă iubirea dintre bărbat şi femeie, expresie a dragostei lui Dumnezeu faţă de lume. Eminescu este poetul iubirii, căci în foarte multe poezii face elogiul celui mai sublim simţământ”; 3. „După ce încercările din viaţă, deziluziile l-au tot marcat, poetul a creat poezii de o profunzime aparte, exprimând regretul iubirii neîmplinite, chiar încercând să definească dragostea prin propriile sale trăiri, revelând şi întrebările existenţiale care-l frământau din ce în ce mai des”; 4. „Eminescu a căutat iubirea, dorind să se împlinească prin iubire. Există mărturii că, după moartea lui Ştefan Micle, stihuitorul a voit s-o ia în căsătorie pe marea iubire a vieţii sale, Veronica Micle, după ce avusese şi în trecut mai multe astfel de năzuinţe”;

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus