GEORGICĂ  MANOLE: DEGUSTĂTORUL  DE  TEXTE (25)

GEORGICĂ MANOLE: DEGUSTĂTORUL DE TEXTE (25)

[cuvinte cheie: „am citit, am reţinut”, Carmelia Leonte, definiţia poemului, viitorul poeziei, George Ardeleanu, „Lumina literară şi artistică” nr. 6 (39) din 2017, discursuri despre comunism, Eugen Tănăsescu, „Lumina de Duminică” din 16 iunie 2017, aspecte ale importanţei Sfinţilor Români, Ionuţ Aurelian Marinescu, Octav Bjoza, scriitori interzişi, Eminescu, Timpul” din 7 aprilie 1879, Mihail Daniliuc, „Întoarcerea la Eminescu”, „Lumina” din 13 iunie 2017]

 

 

108. Am citit, am reţinut: Carmelia Leonte: „Poemul este vârful unei ştiinţe exacte, care se numeşte limbaj”; Carmelia Leonte: Nu departe sunt vremurile când poezia va fi o înaltă formă de autism, un mod de a vorbi despre sine, cu sine; un mod de a comunica din interiorul încarcerării şi al morţii”; Carmelia Leonte: „Ambiguitatea opţiunii ca şi ambiguitatea trupească fac condiţia poetică admirabilă”; Ana Blandiana: „Nimic din ceea ce nu e scris nu există”; Victoria Milescu: „O carte poate schimba un om, dar şi o lume”; Marin Gherasim (pictor): „Tatăl meu, fiind preot, aducea întotdeauna acasă acele bileţele pe care le primea în uşa altarului spre pomenire. Le păstra ca pe nişte lucruri sacre, încredinţate lui. Eu, copil fiind, le vedeam. De atunci eu am sentimentul cert că, în clipa în care scriu numele unei persoane care a existat, o înviez”; Mihai Eminescu: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar”; Nicolae Iorga: „Valoarea unui om se preţuieşte în ce lasă după dânsul ca un adaos la viaţa neamului său”;

 

 

109. George Ardeleanu, în „Lumina literară şi artistică” nr. 6 (39) din 2017, privind informaţiile despre comunism: „…parvin prin diferite filtre, foarte diferite între ele, prinse între multe discursuri contradictorii şi „concurenţiale”. Universitarul bucureştean face şi o clasificare a acestor informaţii: a) anticomunism; b) discurs nostalgic („înainte era mai bine”); c) discursul indiferenţei („trecutul nu contează, ci doar prezentul şi viitorul: ce job am, ce maşină îmi cumpăr, unde îmi petrec concediul etc.”); d) discursul pervers („prin care se echivalează procesele de corupţie actuale cu procesele staliniste din anii 50”);

 

 

110. Eugen Tănăsescu, în „Lumina de Duminică” din 16 iunie 2017, prezintă trei mari aspecte ale importanţei Sfinţilor Români: a) aspectul istoric („Sfinţii Români ne coboară în istorie până la originile apostolice ale creştinismului. În calendar găsim sfinţi din toate epocile istorice ale neamului nostru. De la primii martiri dobrogeni şi până la recent canonizaţii sfinţi nemţeni, munteni sau ardeleni”); b) aspectul axiologic („Sfinţii sunt cei care orientează valorile unui popor. Prin Sfinţii Români, chiar înainte de a vorbi româneşte, neamul nostru a vorbit limba Evangheliei, ceea ce înseamnă că avem Evanghelia înscrisă ontologic în fibra noastră identitară”); c) aspectul pedagogic („Fiecare popor poate asimila şi exprima prin cultura proprie mesajul comun şi universal al creştinismului” – după cum spunea părintele Stăniloae);

 

 

111. Ionuţ Aurelian Marinescu, în „Lumina de Duminică” din 16 iunie 2017, publică un interviu cu Octav Bjoza, preşedintele AFDPR. Reţin un aspect, dintre cele multe povestite, întâmplat în vara anului 1948: „În timp ce noi citeam texte sau versuri de scriitori interzişi, veneau echipe de muncitori în biblioteci, cu câte un tabel. Unul lua din raft cartea, celălalt se uita pe tabel: Nicolae Iorga? La foc! Andrei Şaguna? La foc! Octavian Goga? Naţionalist! La foc!”. Au scăpat George Coşbuc şi Eminescu. Dar, atenţie! Din Coşbuc se învăţa doar „Noi vrem pământ”, absolut nimic din cele patriotice, sau cele despre Războiul din 1877. Eminescu? Doar „Scrisoare III”, o anume parte din ea, „Epigonii” şi „Împărat şi proletar”;

 

 

112. Eminescu, în Timpul” din 7 aprilie 1879, despre fenomenul secularizării: „Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul. Cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Stilul elegant al artei creştine cedează stilului monoton al cazărmilor de închiriat. Shakespeare şi Moliere cedează bufonărelilor şi basmelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven şi pe Mozart. E o epocă în care ideile mari asfinţesc, în care credinţele mor”(citat preluat din Mihail Daniliuc, „Intoarcerea la Eminescu”, „Lumina” din 13 iunie 2017)

Lasă un răspuns / comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Navighează sus